miercuri, 4 decembrie 2013

lecție.gînduri.mamă

Gustul amar al sufletului
m-a rugat să las felia de pâine pe marginea mesei.
Am căzut la înălțimea depresiei,
iar lumina din bucătărie se înnegri
când lacrima se prelingea
încet și uscată pe obrazul stâng.
Tăcere
iar, după...
deslușesc o voce neomenească,
pentru că îngerul nu este om,
iar omul se transformă în înger.
Respir adânc...
iar la un moment dat simții o mână pe umărul drept
era femeia care m-a rugat să mă construiesc
ca să nu-i fie trist în iadul pământesc.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu