20.12.2013

Brăduț și călduț
oameni dragi sufletului
și gînduri ciudate.
Aștept,
între timp
mă gîndesc la dragoste.
Iubesc,
sunt fericită.
Dar,
totuși aș vrea
să retrăiesc pentru 5 minute
sentimentul
"cum e să nu fii îndrăgostită".
Îmi e dor de
EL.

lecție.gînduri.mamă

Gustul amar al sufletului

m-a rugat să las felia de pâine pe marginea mesei.

Am căzut la înălțimea depresiei,

iar lumina din bucătărie se înnegri

când lacrima se prelingea

încet și uscată pe obrazul stâng.

Tăcere

iar, după...

deslușesc o voce neomenească,

pentru că îngerul nu este om,
iar omul se transformă în înger.
Respir adânc...
iar la un moment dat simții o mână pe umărul drept
era femeia care m-a rugat să mă construiesc
ca să nu-i fie trist în iadul pământesc.

Mi-e frică să nu rămân singură atunci când am să mor

mi-e frică să nu rîd atunci cînd cineva undeva plânge

mi-e frică să nu muțesc atunci cînd o să am a spune ceva

mi-e frică să nu cad atunci cînd voi ajunge sus

mi-e frică să nu rănesc atunci cînd gura nu tace

mi-e frică să nu pierd oamenii dragi sufeltului

mi-e frică să nu renunț la ce-i al meu

mi-e frică să trăiesc

și nu mi-e frică..

să MOR.

inima știe pe cine iubește

Am transformat totul...

ura în dragoste

supărările în sentimente

lacrimile în zîmbet

doar pentru ca să uit,

să merg înainte,

sa-l țin de mînă,

să-i vorbesc

și să aud de mii de ori:

 "promit că am să mă transform în băiatul perfect",

deși, nu există.

Negativul din el mi-a injunghiat trupul

și m-a făcut să accept tot răul din el.

Răul frumos și plin de emoții.

Uneori, starea mea de spirit își iese din fire

și îmi solicită singurătate,

acceptă doar gîndul,

pentru că inima știe pe cine iubește.

nisipul aleargă trei ani

Clepsidră
de numai trei ani,
dintre care deja un an de nisip s-a scurs.
Prin sticla transparentă
privesc cum un fir de nisip aleargă după celălalt,
vrea să nu rămînă în urmă,
sau poate vrea să mă vadă bătrână
cu ochelari și părul de culoarea zăpezii.
Și nici doi  n-au mai rămas.
Regretul apare prea devreme
din cauza sufletelor care am reușit să le îndrăgesc
sau poate din simplu fapt că mi se va întîmpla
o nenorocire?!
Nu știu,
sufletul meu nu poate răspunde la testul pe care il propune creierul.
Sunt prieteni,
dar pot fi și dușmani.

ziua în care lăcățile rămân stăpîne

Pentru că e vineri!

Toc..Toc..
se aud papucii pășind de-a lungul coridorului.
Toți s-au refugiat,
lăcățile au rămas să păzească ușile închise.
Dacă rămîn acolo,
am să tresar de la zgomotul creat de nimeni.
Vineri-ziua în care pot fi fericită,
pentru că din nou pătrund în atmosfera caldă și  luminoasă.
Mai profit încă..
de zilele când pot să mă întorc acasă!

14.11.3013

Sala în care cuvîntul nu e auzit.
Privirile se pierd printre  felinare,
iar sufletele plutesc pe deasupra capului,
pentru că tipul responsabil de volum
a murit într-un vis.
Eu mă retrag în cămeruța din spate,
închid ușa
și strîng gîndurile din căpșor.
Cu pixul în mina dreaptă,
urechile bolnave,
încerc să înțeleg ce se petrece
dar..nu pot.
Nu pot,
 pentru că tipul a uitat să stingă vocea puternică neauzită.
Multe suflete îți etalează visul,
iar eu deschid ușa, privesc înainte și îmi întreb Eul..
-Oare nu sunt și eu un om talentat?

mort.coșmar.vis.

Gînduri ciudate înșirate la prima pereche.

(15.11.2013)

Miroase a pământ în casa bunicii.
Ustură ochii
și toți plâng.
Totul e negru,
iar cuvintele rătăcesc printre lacrimi.
Durere,
și oaspeți triști.
Masa din mijlocul camerei
e plină de ceară.
În întunericul casei
se ivește o lumină de lumânare
care zace între două mîini.
Mîini reci,
dar flacara fierbinte.
Oricît ar arde para
mîinile rămîn gheață.
Totul e atît de trist
încît bunica a închis ochii.
Am strigat,
și m-am trezit din coșmarul trăit în vis.
Lumina era stinsă,
pentru că s-a stins.
Am întors capul
iar în partea opusă
stătea bunica cu ochii deschiși
și mă privea cum o visez.

Trei vampiri stau la colțul mesei rotunde

Inspirație din jurul mesei.

Gînduri tipărite de(M. Rîțoi/V.Basoc/M.Manastîrlî)

E seara în care...
scrumbia zace fără suflare în sicriul alb
de formă rotundă.
În jurul mesei stau trei vampiri,
așteaptă și vorbesc despre lucruri ciudate
cu gura închisă și dinții tociți.
O seară obișnuită dar totuși specială.
Morții așteaptă cu gura deschisă
să înghită un cadavru cu gust sărat.
Se aud pașii muți,
ușa se deschide și nu putem intra
în camera imensă și neîncăpătoare,
care devine gazda celor 3 vampiri-prieteni.
Peștele întins în sicriu pare a fi hrana
celor care se mișcă în jurul mesei rotunde.
Cadavrul pare să aibă mulți copii
copii mici, care se aseamănă mai mult cu niște atomi
de culoare cenușie rămasă de la focul de peste drum.
După un "BUN VENIT" în camera X
întind mîna stîngă spre coada scrumbiei,
iar cu mîna dreaptă îmi fac semnul crucii.
Guust sărat și plăcut
atunci cînd ești înfometat.
Tăcere..Tăcere...
e o tăcere asurzitoare.
Toți stau cu mîinile întinse deasupra mesei
imense pe care domnește scrumbia moartă.
Golurile ce pătrund în noi
se spulberă-n tăcerea surdă.
Noi vom striga în van
ca veșnicia să ne-audă.
Glumești pe vechi în casă nouă
cu voci clinchititor de pline
și cu obsesii amorțite-n minte.
Stau morții trei la colțul mesei nevăzute
și rîd suspicios mîncînd deja cartofi.
Credeam că hrana-i va înveșnici,
dar au murit și astăzi s-au întors flămînzi fiind din nou.
Cu un cartof în gură stă scrumbia
și rumegă-n tăcere morții.
Sicriul pare că s-a dezgolit.
Pămîntul sec înghite viața lor.
Cad lacrimi,ceapa ce-a venit la ritual e tristă
și cu ulei m-am îmbătat.
Miroase-a spumă...
Miros de la butoiul fără vrană,
cavoul plin de lacrimi este gol,
imensitatea mesei e neîncăpătoare
și stăm cu tălpile-n cavou.
Dar dintr-o dată camera s-a luminat
cartoful cel mai mic a înviat
atomii din scrumbie au orbit,
iar morții rîd că totuși au murit.
Un gînd nebun în gol s-a  prăbușit,
iar tu amice încă n-ai venit.
Stau moarte trei, cu sufletu-nsetat
și spunem gînduri greu de rumegat.
Orînduiala veche a căzut
și totul s-a sfîrșit cum a-nceput.
Stau coji murdare lîngă oase de schelet
spunînd "adio" unui mic secret,
iar gura nu mai tace,
a muțit.
Un fluture îmi intră-n creier,
iar viața ei răsare prin stomac.

Priveşte în oglindă , şi iubeşte omul din ea

Primul om pe care ar  trebui să-l iubeşti , eşti  chiar TU.
Ea 22 , el 43, ea săracă, el bogat, indiferent de vârstă şi de starea financiară, ei au întemeiat o familie frumoasă. Aveau şi un copi împreună. Erau frumoşi şi fericiţi împreună. 
Îi cunoşteam personal, şi prima oară când am auzit povestea lor de viaţă, m-a mirat , după care m-am obişnuit, văzîndu-i fericiţi nici nu observam această diferenţă mare.
De mult timp nu am mai auzit nimic de ei, insă , zilele trecute din întâmplare  am observat o fata ce purta doliu, era chiar ea, soţia acestui bărbat bogat.
Şi totuţi nu am rămas indiferentă, am ţinut neapărat să aflu ce ascunde această culoare "neagră".
 Vestea cutremurătoare care am aflat-o cu cîteva minute în urmă, este că, bărbatul bogat s-a spînzurat!
Motivul, este unul banal. Ea şi-a găsit un băiat tînăr, şi a hotărât să dea la divorţ.  El , disperat, i-a spus că dacă face acest pas, se spânzură. 
-Spânzură-te, a delarat ea fără de milă.
 El asta şi a făcut.

Stau şi mă gândesc şi nu pot înţelege , de ce bărbaţii  sunt atît de slabi?!
Ajung la concluzia că bărbaţii sunt mult mai sensibili decît femeiele. Chiar dacă de multe ori se dau foarte puternici. Da, sunt şi eu fată,  dar , totuşi cred că nici o femeie nu merită viaţa unui bărbat, indiferent de puterea dragostei. Pentru că orce nu s-ar întâmpla, viaţa merge înainte. Cu Ea , sau fără de Ea.
Milă mii de oamenii care fac acestă prostie, şi totodată îi urăsc , că se sinucid pentru nişte uşuratice.
Învăţaţi-vă să vă iubiţi pe voi înşivă, pentru că nimănui nu-i pasă de viaţa voastră!
Fiţi puternici, indiferent de situaţie, pentru că după rău , vine binele.
Nu cedaţi în faţa greutăţilor, pentru că anume ele vă motivează să ajungeţi departe.

De multe ori am impresia, că băieţii gîndesc astfel " Pe pământ trăiesc numai  Eu -Adam , şi Ea - Eva , şi dacă ea mă părăseşte, eu rămîn singur, singurel )))))".
Nu-i adevărat, pămîntul găzduieşte milioane de suflete, din care poţi gusta toată viaţa.

"Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră".

Şi pentru că niciodată nu am fost în juriu, astăzi am avut ocazia s-o fac.

30.08.2013 - în incinta Bibliotecii publice orăşenească “Tamara Isac” s-a desfăşurat concursul declamatorilor, ajuns la cea de-a 20-a ediţie, cu genericul "Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră".

La concurs au participat 20 de elevi din raionul Criuleni. Ei au avut ocazia să se afirme prin a recita câte o poezie a unui poet preferat. Cei mai solicitaţi autori au fost Nicolae Dabija,Grigore Vieru şi Dumitru Matcovschi.

Participanţii la acest concurs au fost liberi să recite versurile autorilor, aşa cum doresc ei. 

Cel mai tensionant moment a fost finalul, atunci când toţi aşteptau cu sufletul la gură să audă rezultatele. În urma totalurilor făcute de membrii juriului, s-a stabilit rezultatele mult aşteptate. Ana Grati,originară din Hârtopul Mare, care a luat premiul mare, a fost una dintre cele mai talentate participante, având darul de a recita frumos, fără emoţii, limbajul corpului şi expresia feţei bine dezvoltate.

Elevii care au ocupat locuri de frunte au fost : Dorina Titei- locul I; Popa Mihaela- locul II; Donica Valentin- locul III.

 Nu mai puţin buni au fost şi cei care au primit menţiuni : Druţa Galina; Istrati Vladimir şi Zaharia Victoria.

Şi încă o dată m-am convins că dacă emoţiile ar dispărea, oamenii ar fi mult mai liberi. De cele mai multe ori ele fiind un obstacol, care nu te lasă să realizezi lucrurile aşa cum îţi doreşti. 

Despre rolul pe care l-am avut în cadrul acestui concurs, pot să spun că chiar mi-a plăcut. Cu toate că nu m-aş fi gândit niciodată că e atât de complicat să iei o decizie finală împreună cu ceilalţi membrii ai juriului.

Juriu este acel care ascultă, critică şi decide.

La 20 de ani..

Misterele vieții..

Prima zi..

lupta între gînduri

Gînduri...

Lecție de viață

"Невозможное"

Poveste reală..

"mama - icoană eternă"

   Îmi zboară gîndul la tine, mamă. Tu, ești creatorul meu, eși raza de lumină ,care-mi face viața mai frumoasă.  Ești îngerul meu, fără tine aș cădea în prăpastia lumii. Ești fericirea mea, în lipsa ta mă pierd în nenorocire. Doar TU îmi dai forță să trec prin momentele dificile cu capul sus  ,fără să mai privesc în urmă.

EA - care mi-a dat viață

Merită să-l vezi

Merită să-l vezi

    Nu știu dacă mai există cineva care să fie ca mine. 
Cînd eram mică nu-mi plăcea să privesc TV, dacă rămîneam acasă cu fratele și el se uita la TV, eu plîngeam , dacă îl deconecta, eu tăceam. Nu pot sa-mi explic nici acum  faptul ăsta. Nu-mi plăcea TV , și atîta tot.
Recunosc, acum  mă uit la TV, pentru că vreau eu, sau nu vreau, trebuie. Însă ce ține de "filme"nu prea le privesc. 
 Totuși,cînd nu ai ce face și filmele sunt binevenite.Ce ține de alegere, foarte greu îmi aleg un film, de eri am început sa caut un film bun , de viață, și abia astăzi l-am găsit pe cel potrivit.
"Tихая гавань"(Safe Haven)- deja, preferatul meu film.
Mult l-am căutat, însă, merită cu adevărat vizionat. Film de viață, în special îl recomand băieților , va fi o lecție bună pentru voi.
P.s : la asemenea filme , m-aș uita în fiecare zi.

Dumnezeu are rezervat ceva special pentru fiecare suflet de femeie, nu merită să ne trăim viața alături de cei care nu știu să iubească, să respecte, și să prețuiască.

Preţuieşte-ţi femeia până nu e prea târziu !

Dragă Salariu, de ce nu vrei să crești?

Situația din Republica Moldova

Nu fi ca toți, fii doar ca TINE!

   

Invidia și ura se țin mînă de mînă

Banii depășesc orice nivel de cunoștință!

Replica absolvenților 2013

Prețurile cresc ca ciupercile după ploaie

1 iunie- Grădina Zoologică

Dragostea învinge distanța

Dragostea învinge distanța

   

Frică în propria casă

   

Frică în propria casă

Îngeri pe pământ

 

Îngeri pe pământ

   

Prietenă cu "Lacrima"

       

Haosul din clepsidră

    

Clepsidra sufletului...

    Vreau sa evadez din această clepsidră , să merg pe urmele nimănui, să fac ce-mi doresc doar eu, și să nu văd pe nimeni,decît umbra chipului meu. Nu mai suport oamenii , prostia,ura,fațărnicia, invidia ,indiferența,trădarea și tot haosul care face ravagii în această lume.Nu ,nu sunt egoistă, ba din contra accept lumea cu defecte, însă momentul limită e aproape de ființa mea, și vreau sa evadez. Omenia a pierit de pe acest pămînt, și lumea a pierdut controlul asupra lucrurilor.         
  Sună trist, dar asta e realitatea dură, și fiecare muritor o acceptă așa cum este.Nu vreau să judec pe nimeni, pentru că vinovat nu ești tu, nu sunt eu, și nu e cel care trăiește acest coșmar, vinoveți suntem toți cei care călcăm pe acest pământ.
Eu însă  îmi doresc o lume aparte! 

Sfârşit de început...

Magia creată din lipsă de ocupaţie