marți, 15 decembrie 2015

Frate, gândul că te am, deja mă face fericită!


Dragă frate, îți scriu aici cu gândul că vei găsi câteva clipe să citești ceea ce am scris pentru tine.




Copilăria mea a fost plină de râsete, jocuri, certuri, supărări și uneori bătăi. Eu și fratele meu, doi copii naivi și zbânțuiți, ne "împungeam" de la toate fleacurile. Dintre noi doi, fratele era șeful, pentru că a avut norocul să se nască primul. Deci, certurile pe care le consideram noi atunci ca fiind serioase erau la ordinea zilei. Eu fiind mai mică cu aproape doi ani, mă țineam scai de "badea", așa mă învățau părinții să-i spun. Noi doi eram atât de diferiți. Ceea ce-i plăcea lui să facă, mie- nu. Și tot așa. Mie niciodată nu mi-a plăcut să privesc filme, iar fratele meu avea o pasiune pentru ele. Dacă mama ne cumpăra ciocolate, el obișnuia să le mănânce primul, după care mie mi se făcea milă și îi mai dădeam de la mine.  Totuși, cele mai frumoase amintiri despre fratele meu mi le-a povestit mama. Din câte mi-au spus ai mei, el s-a bucurat că mama i-a adus acasă o lelică, dar în același timp era gelos. Întotdeauna îmi fura perna de sub cap, zicea că e perna lui. Îmi fura suzeta și îi făcea o găurică cu dinții, după care mi-o punea înapoi în gură. Îi plăcea să se îmbrace în rochițele mele și îi zicea mamei "mama, eu tița". Momente din astea hazlii au fost o sumedenie. Copilăria noastră a fost frumoasă, dar scurtă, pentru că tot ce e frumos durează puțin. Au trecut ani, clipe, și iată-ne deja oameni mari. Lucrurile s-au schimbat peste ani și noi ne-am luat zborul în direcții opuse. Astăzi ne desparte mii de kilometri, dar dragostea pentru el a rămas la fel. Îi simt lipsa enorm, mai ales astăzi. Faptul că el este fericit, acolo printre străini, eu mă simt împlinită. Ba mai mult decât atât, sunt mândră de tine, frate!

Pentru că astăzi este o zi specială pentru toți oamenii care te iubesc, eu îți urez tot binele din lume. Să ai în jurul tău doar oameni de încredere. Să-ți urmezi scopul și să nu te lași influențat de vorbe rele. Să îți atingi potențialul maxim și să demonstrezi lumii întregi că ești în stare să schimbi lucrurile în bine. Să iubești sincer și reciproc. Să nu știi  niciodată ce înseamnă durere și necaz. Fie ca bunul Dumnezeu să te arunce într-o lume a perfecțiunii, o lume a visurilor tale. Trăiește clipa, dar nu uita de cei de acasă, de cei care ți-au modelat personalitatea și te-au trimis în lumea mare. Să-ți continui drumul, dar să nu uiți niciodată de unde ai pornit.  Trăiește. Iubește.Visează.
Familia ta te iubește necondiționat și se roagă pentru binele tău. Noi îți susținem planurile tale mărețe și mereu te așteptăm acasă!

Am toată încrederea în tine că vei fi un soț iubitor, un tată grijuliu și un bărbat puternic!

Vorba cântecului: cea mai mare fericire e să ai frate lângă tine!





miercuri, 9 decembrie 2015

Geanta cea mai mică pentru drumul cel mai lung



Până ajung să descopăr o altă civilizație, am călătorit prin  Moldova mea. Țară săracă, dar bogată. Tradițiile, obiceiurile, valorile, monumentele istorice și oamenii de aici reprezintă adevărata bogăție a acestui popor. Țin enorm la aceste bogății, dar dorința arzătoare de a pleca în căutarea unei vieți mai bune depășește orice moft. Vreau și trebuie să plec! Acest gând mă urmărește încontinuu de câțiva ani. Dacă ar fi după mine aș pleca chiar acum, dar legile mă obligă să mai aștept puțin. Când plec îmi iau cu mine credința, dragostea pentru ai mei de acasă, amintirile, speranța și mai mult nimic. Nu am nevoie de lucruri materiale, pentru că odată ce plec vreau să încep o altă viață. Despărțirea doare, dar nu există o altă alternativă.
Am să plec, pentru că simt nevoia să fac asta!

marți, 8 decembrie 2015

"Gustul Moldovei"- din culise

În doar opt zile am reușit să cutreierăm Moldova noastră mică în lung și în lat. Am cunoscut oameni de omenie, ospitalieri și buni la suflet. Moldoveni care țin la tradițiile și obiceiurile moștenite din străbuni, și care la rândul lor le transmit cu dragoste generației tinere. Am vizitat locuri care respiră istorie și meșteri populari cu mâini de aur. Am descoperit și am pregătit cele mai vechi și gustoase rețete tradiționale moldovenești. Mirosul bucatelor ne-au amintit cu drag de buneii și străbunii noștri. Și cel mai important lucru e că, noi, întreaga echipă care a realizat acest show culinar prin muncă asiduă și dăruire de sine, ne-am simțit bine!
prima poză de grup


miercuri, 8 aprilie 2015

să fie oare

interferențe de gânduri
ciudate, obscure
dar pline de adevăr.
oare, ce-o fi?
extaz
nu poate fi.
nici ură.
e o repulsie 
față de prostia omenească.


sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Conflict


Politicianul X vs cetățean simplu

Pe parcursul vieții am asistat la multe și diverse conflicte. Conflictul înseamnă opoziție, dezacord sau incompatibilitate între două sau mai multe părți. Multe dintre conflicte se rezolvă pe cale amiabilă, însă, dacă părțile implicate nu ajung la un acord comun, atunci acesta poate finaliza cu acte de violență.
Conflictul dintre un simplu cetățean al Republicii Moldova și politicianul X. Am avut ocazia să fiu martor la acest conflict, care m-a marcat negativ, dar în schimb am învățat o lecție bună. Totul s-a întîmplat în anul 2013, la data de 7 aprilie. În acea zi s-au împlinit 4 ani de la evenimentele din aprilie 2009, când în Piaţa Marii Adunǎri Naţionale au ieşit mii de tineri pentru a protesta împotriva rezultatelor alegerilor din 5 aprilie 2009. Tinerii, îmbrăcaţi în tricouri albe pe care era scris “7 aprilie” şi “Libertate”, s-au adunat în Piaţa Marii Adunări Naţionale pentru a depune flori şi a aprinde lumânări  în memoria victimelor protestelor  din 7 aprilie 2009. La eveniment au fost prezenți mai mulți oficiali, printre care și politicanul X.  
După multe discursuri pline de regrete rostite de demnitari, a venit și momentul cînd oamenii trebuiau să aprindă aproape 1.000 de lampioane, care au fost  lansate în Piaţa Marii Adunări Naţionale, în memoria victimelor din 7 aprilie. Mare mi-a fost mirarea cînd l-am văzut pe politicianul X lovindu-l pe un domn, care după aspectul fizic părea să fie mai în vîrstă decît  respectivul politician. Totul a început din cauza că cetățeanul a aprins lampionul înainte de ora stabilită. Astfel, politicianul X, văzîndu-l pe acest domn, s-a apropiat și fără să spună vreun cuvînt a aplicat violență. Respectiv, ce putea să facă în acel moment bărbatul, dacă politicianul a venit cu toată armata de bodyguarzi?!
Nu putea șă facă nimic, pentru că nimic și a făcut!
Iată cum se întîmplă:  promovăm libertatea și recurgem la violență. Comportamentul manifestat de politician a dat dovadă de lipsă de cultură.
 Oare așă trebuie să se comporte un demnitar! Cică, el are “crîșă” și i se permite de toate. Așa se întîmplă la noi în societate, oamenii simpli nu au cuvînt în fața autorităților. Cel mai trist e că acest conflict  a fost urmărit de o mulțime de oameni, dar nimeni nu a îndrăznit să intervină. Pentru că, evident nu avea nici un efect.
După cîteva lovituri aplicate asupra cetățeanului, dar și înjurături, politicianul a părăsit locul faptei. De aici rezultă că dacă un oficial nu poate soluționa un conflict pe cale pașnică, atunci ce să mai vorbim de oamenii de rînd. Deși, am realizat că oamenii simpli cunosc mai bine normele de comportament în public. Cel mai trist este că victima a rămas cu o durere, dacă nu fizică atunci sufletească, în schimb, Politicianul X și-a continuat activitatea “bine merci” fără remușcări de conștiință.
Ce ar fi oare, dacă toate conflictele ar avea un final violent?
Un haos și nimic bun. Deși, oamenii se diferențiază enorm de animale, unii apelează la comportamentul animalier.
Concluzia: Trăim într-o societate în care toți își piermit de toate. Politicienii manifestă un comportament inadmisibil și sever. În timp ce oficialii recurg la violență, comunicarea își pierde din valoare, pentru că nu mai este promovată. Acțiunile violente întreprinse de oficiali, vorbesc de la sine despre gradul de cultură și contribuie la modelarea imaginii personalității. În cazul nostru, politicianul X este omul care nu este capabil să amelioreze un simplu conflict. Cetățeanul este victima, care a fost umilită și tratată cu cruzime de către respectivul politician.
Gestul politicianului m-a făcut să-mi schimb radical părerea despre personalitatea acestuia. Nu agreez asemenea gesturi, cu atît mai mult că el trebuie șă fie un model demn de urmat pentru întreaga societate.
 Oare merită politicianul X, să fie numit model?!