Pe lângă faptul că sunt fericită, am atâtea datorii. Multe și diverse. În primul rând mă simt datornică față de ai mei de acasă, că nu-mi ajunge timp să-i ascult, să-i privesc și să le vorbesc. Din cauza lucrului pe care îl îndeplinesc cu mare drag, am adunat datorii la facultate. Dacă ar cunoaște mult stimații mei profesori programul meu de lucru, inevitabilă ar fi înțelegerea din partea d-lor. Mi-e dor să ascult sfaturile profesorilor, să răspund întrebată și nu. Soarta, însă, mă obligă să-mi continui activitatea în domeniul practic. Întodeauna credeam că e ușor să combini studiile cu munca, dar nu e chiar așa. Eu am voință și sper din tot sufletul să întorc toate datoriile.
Restanțe!?
Doar din auzite, nu prea știu cu ce se mânâncă.
Tot ce-i posibil degrabă să-i simți gustul.
Nu dă Doamne!
Recunosc, datoriile îmi dau bătăi de cap,dar de partea cealaltă sunt mândră că lucrez într-un colectiv extraordinar. Ambițioși și creativi, personalități de la care ai ce învăța. Oameni care îți inspiră multă încredere. Oameni care îți oferă practici, fără să achiți un ban. Oameni care contribuie la modelarea propriei personalități. Mulțumesc lui Dumnezeu că a avut grijă să mă arunce în cetatea oamenilor culți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu