septembrie pentru studenți

Special for you, dear friend. Happy Birthday!!!

prieteni, colegi sau profitori!?

generaţia online

 Trăim în secolul XXI şi suntem invadaţi de tehnică la nivel. Avem la dispoziţie fel de fel de aparate care ne fac viaţa mai uşoară. Deci, dispunem de foarte multă tehnică, care ne influenţează în mare măsură gândirea, comportamentul şi în general existenţa.

ducem o viaţă online 

Da, zic viaţă online, pentru că nu trece o zi fără să ne conectăm la aşa numitul: internet. Din fericire sau nefericire internetul a devenit parte importantă din viaţa noastră. Acolo avem prieteni, pe care în realitate nu-i avem. Dedicăm mai mult timp socializărilor pe internet şi nu în viaţa reală. Promovăm talente, virtual şi nu real. Într-un cuvânt, ne-am schimbat sensul vieţii, sărind de pe axa realităţii pe cea a virtualităţii.

activi sau nu pe internet?!

A fi activ înseamnă a trăi. A duce un mod sănătos de viaţă, a te implica în activităţi pentru bine tău şi al întregii societăţi.
A fi activ = a-ţi promova propria personalitate.
Dacă stai toată ziua pe facebook, odnoklassniki, skype şi alte site-uri de socializare nu înseamnă că eşti o persoană activă. Să interacţionezi cu acei oameni care pot contribui într-un fel sau altul la formarea personalităţii, şi nu cu  acei care stau non-stop online şi caută receptori care ar putea să le asculte banalităţile.
Internetul nu înseamnă doar #relaxare, internetul mai poate fi numit şi obiect de lucru, pentru că majoritatea angajaţilor accesează internetul, din motiv că toţi lucrează cu baze de date care nu ar fi posibile fără de internet.
Deci, există o mulţime de lucruri interesante pe internet, da, şi aici nu mă refer la site-uri de socializare.

despre "poftă bună" pe facebook

Am să vorbesc despre facebook, pentru că aici e cel mai vizibil.

Situaţie: el, ea, iubiţi, într-un local.

el: " poftă bună iubita"
Nu trec nici 2 sec, ea comentează:" mulţumesc, poftă bună nouă" etc...şi ambii online.

Culmea e că nu pot înţelege nicidecum astfel de faze. Cum poţi să stai cu aleasa ta într-un local, să vă simţiţi bine împreună şi în acelaşi timp să scrii comentarii, de genu, pe facebook. Până într-atât degradează lumea, că nu e în stare să-şi transmită sentimentele tet-a-tet. O spun cu regret pentru cei care se regăsesc în asemenea situaţii.
Profitaţi de clipele frumoase alături de persoanele dragi, ele sunt unice, lăsaţi internetul, el nu fuge şi acordaţi maximă atenţie sufletului real şi nu celui virtual.
 Selfie, check-in, astea le mai agreez, dar despre "poftă bună iubita"(online) nu am cuvinte.

P.S. Sunt şi eu un suflet rătăcit în această generaţie, dar nu-mi permit să înlocuiesc clipele şi oamenii dragi cu renumitul internet.

life is..

O piesă de teatru în care toţi se cred eroi principali. Menţionez: de scurtă durată . Existenţa actorilor este efemeră,  ajungând la limita morţii prea devreme.  Destinul actorului este plasat pe o axă, axa vieţii, unde fiecare rol este limitat, de la şi până la .

al meu blestemat destin

                                                                [Love at distance is...]

despre trepte și despre existență

Omul se naște și moare..cândva.

Drumul parcurs de noi, oamenii, pare a fi destul de complicat. De mici copii visăm la lucruri mărețe, uneori chiar imposibile. Dar asta-i mintea de copil, el visează.  O altă treaptă este cea de elev, când mergem în clasa întâi învățăm să rostim cuvinte care bucură și altele care dor. E perioada când suntem dispuși să preluăm comportamente, să punem 10 întrebări pe secundă, (de ce? pentru ce? cine? ce? da cum? de unde? unde? cînd?)..etc., și multe altele, care uneori devin enervante pentru intervievat. Da, și de aici începe cunoașterea de sine. După care pășim pe o altă treaptă, devenim elevi în gimnaziu și urmează liceul. Aici, modul de gândire diferă. Visele par să se se distrugă din cauza realității. Evident că din cauza unei realități mult mai dure decât o vedeam până nu demult. Ne pierdem în gânduri și încercăm să căutăm soluții pentru o viață mai bună. Atâta timp cât suntem pe axa existenței, noi învățăm. Cu statut de student, cu mult mai multe probleme și cu soluții în umbră. E o perioadă complicată, pentru că suntem puși la diverse încercări de care într-un final depinde viitorul nostru. Alegerea nu constă în a alege o culoare din două sau ce vrei să mânînci la prânz, ba din contra e o alegere care îți pictează imaginea pentru tot restul vieții. Și cum nisipul din clepsidră se scurge cu o viteză enormă, am ajuns să fim și părinți. Modelăm destine și promovăm valori. Deschidem ochii și visăm cu ochii deschiși. Uităm de banalități și pornim judecata.  O transformare radicală începe atunci când ne lovim dur de probleme care necesită o rezolvare corectă. Dăruim tot ce-i mai bun celor pe care îi numim "rod al dragostei". Ne străduim să fim un model demn de urmat pentru ei și tot ei devin sensul vieții.  Copii, elevi, studenți, părinți..și bunei. Exact, aici îmi doream să ajung. A fi bunel înseamnă mult. E o bucurie enormă să privești ale generații și să fii mândru de munca asiduă pe care ai depus-o zilnic pentru a modela oameni de valoare.
Noi muritorii suntem asemeni unui patruped, care încearcă să supraviețuiască indiferent de împrejurări.
Punem accent pe lucruri și mai rar pe valori, iar ceea ce s-a pierdut pe drumul existenței este "omenia".
Fiecare cu axa lui și niciodată o axă comună. Individualitatea este caracteristică umanității.

Trăiască treptele vieții și noi cu ele!

și dacă numerele pe axă continuă știe doar..Dumnezeu.

21 de ani
252  luni
1008 săptămîni
7056 zile
169344 ore
 10160640 de minute
 609638400 secunde

E mult și puțin.
Am trăit clipe
am învățat lucruri utile
am înghițit lacrimi
am aruncat zîmbete
am visat
am gîndit
am trăit
am regretat
am iubit
am renunțat
am judecat
am suspinat
am sperat
și...m-am rugat la Creatorul Suprem să aibă grijă de mine și de voi toți.

vreau o clepsidră nouă!

Constrînsă de timp
 și molipsită de viruși îmi e întreaga ființă.
Virusul mi-a atacat sistemul pozitiv de gîndire.
Timpul care mergea în urma mea,
acum merge de mînă cu mine.
Gîndurile se opun faptelor,
și speranțele mor.
 Căzută în prăpastia din clepsidră
stau nemișcată
însoțită de ideile-mi vagi.
Nu-mi ajung secunde, pași și răbdare.
Am intrat într-un joc cu reguli complicate.
Nici să refuz nici să judec nu pot.
Mîinile îmi sunt legate,
și privirea inconștientă.
Vreau să evadez din acest joc
să mă trezesc din coșmarul trăit.
Vreau o clepsidră nouă.

alt gen de sărbătoare

De-ar fi să mor eu
azi sau mâine.
Să ştiţi că vă invit
oricând.
La o altă casă
ce poartă nume de mormânt.
Cadoul preferat va fi o lumânare
ce zace între două mîini fără suflare.
Să nu strigaţi prea tare,
să nu tresar din al meu veşnic somn.
Iar eu în schimb promit:
să fiu al vostru înger sfânt.

despre Bucureşti şi Restu..

O experienţă frumoasă, oameni deosebiţi, momente de neuitat şi un oraş de invidiat. Mă bucur enorm că am reuşit să descoper o altă lume şi nici vorbă de regrete.

 Drumul spre Bucureşti..

Nu pot spune că a fost uşor, în schimb a fost vesel, pentru că am avut în autocar oameni foarte talentaţi care au avut grijă să nu ne plicitisim. Vama- un popas distractiv, unde indivizii români au ţinut neapărat să vadă ce avem în bagaje. Deşi, iniţial credeam că nu voi reuşi să-i cunosc pe toţi cei prezenţi la Complexul Sportiv Studenţesc Tei, până la întoarcere am schimbat vorbe de suflet cu aproape toţi. De acasă mi-am făcut multe planuri, însă, din păcate nu am avut prea mult timp la dispoziţie să le reuşesc pe toate. Dar, asta nu e cea mai mare problemă, pentru că în schimb am acumulat o experienţă deosebită şi am cunoscut oameni de valoare. Mi-au plăcut la nebunie străzile Bucureştiului, înguste şi amenajate cu mult gust. Luminile fermecatoare care îi oferă oraşului o atmosferă de poveste. Colectivul-talentat şi ingenios. Totul a fost perfect, dar, prea puţin.



şi înapoi spre Casă...

O dimineaţă mai puţin obişnuită. Multe bagaje şi amintiri frumoase. Ca de obicei, despărţirile dor, dar, asta-i viaţa. Cele aproximativ 10 ore au zburat ca vântul şi până aici a fost toată aventura. Familia noastră numeroasă s-a destrămat. Aducem sincere mulţumiri organizatorilor şi celor care au contribuit la desfăşurarea acestei şcoli de vară.

 Şi aici am să închei cu o notă pozitivă şi am să vă spun tuturor, celor care au făcut parte din familia noastră frumoasă, că sunteţi cei mai activi, creativi şi frumoşi oameni. Îmi pare foarte bine că vam cunoscut.