să știi!
Tu, blestemat destin, ce m-ai cuprins
și zi de zi în lacrimi mă inunzi.
Așteptarea a devenit o boală incurabilă
ce mă izolează de fericire.
Mă definesc un om neîmplinit,
pentru că sunt mereu singură.
Mă aflu mai tot timpul acolo, unde..
dragoste nu e.
Aici unde plutesc sentimente profunde
și abia de supraviețuiește o dragoste adevărată,
trăiesc EU.
Și blestemat-am fost să iubesc la distanță,
nu ore, nu zile, ci- ani de-a rîndu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu