"soarta unui suflet singuratic"

Sunt femeie, sunt copil și sunt orfan!
Doliul- mă așteaptă în prag ori  de câte ori mă întorc acasă.
Din toți ai mei, mulți, am rămas doar eu-
cea care are grijă să poarte doliu o viață întreagă.
Sunt un om simplu,
n-am făcut rău nimănui
și totuși nu înțeleg:
de ce a trebuit să rămân singură, într-o lume atât de urâtă?
De ce n-am mers și eu acolo unde au plecat cei
pe care îi iubeam cel mai mult?!
Fără de speranțe...mai trăiesc.
Trăiesc cu gândul, că poate într-o zi
la poarta raiului mă veți întâlni,
dacă aici, în iadul pământesc,
m-ați părăsit!?

posed timp fără de timp

                                       ...pentru că e prea puțin și irezistent

pe jos până la meditație (zi ca toate și nu la fel)

o zi obișnuită și nu chiar. univer, lucru și casă. până aici a fost la fel. am intrat în casă și am ieșit înapoi. obosită de același grafic, astăzi am hotărât, eu și perietena mea, Marina, să ieșim afară și să admirăm frumusețea naturii. mai departe - încotr-o? pe jos spre parcul "valea morilor". zâmbete, amintiri, visuri și mici perepeții. ( despre casa cocostârcilor) am ajuns în parc, am respirat aerul cald de primăvară. am mers. am mers mult, până am ajuns în parcul "dendrarium". unul dintre cele mai potrivite locuri pentru meditație. chiar de la intrare am fost surprinsă de frumusețea florilor aranjate ideal, de culorile și forma, deloc obișnuită pe care o au. în sfârșit ne-am oprit din mers. ne-am așezat pe o bancă de pe marginea unui râuleț și...mi-e dor de acel loc, e perfect pentru meditație. în fine, am vorbit despre viață, despre tot. am avut și oaspeți. deci, n-am fost singure. veverița și multe alte păsărele ne-a creat buna dispoziție. a fost o zi superbă. n-am avut nevoie de bani pentru a ne simți foarte bine, am avut nevoie doar de dorință și de gânduri bune.

O LUME MERGE SPRE ÎNVIERE

O lume în care sufletul meu strigă,
destinul mi-e bolnav grav de păcat.
Eu mă închin la tine, Doamne!
Și-mi cer iertare pentru al meu păcat.

O lume în care ploaia plânge
de mila celor maltratați.
În care soarele apune,
iar ura zace între frați.

O lume în care și pământul
renunță la al său destin.
Unde s-a pierdut cuvântul
și ruga cu aspect divin?!

O lume în care ziua-i noapte,
 fără lumină ne rănim.
Tu stai cu inima creștină
iar lupul urlă printre spini.

O lume în care și războiul
are un drept înființat.
Crează morți și numai sânge
în rândul celor guvernați.

O lume în care ajungi acasă
la doliu și de sărbători.
Tu uiți când ai mai stat la masă
cu ai tăi părinți ca niște flori.

O lume în care noaptea sfântă
ne-a adunat din nou în sat.
Mergând spre înviere-
e un moment marcant.

O lume în care  uiți de mamă
și de prietenii din sat.
O lume merge spre înviere
și toți se roagă neîncetat.

fericirea pentru mine !?

Fericită sunt pentru simplu fapt că exist...

fericită sunt că am ochi și pot admira frunzele în bătaia vântului
fericită sunt că pot visa cu ochii închiși la lucruri mărețe
fericită sunt în fiecare dimineață când mă trezesc
fericită sunt că pot să respir aerul cald al primăverii
fericită sunt că am părinți și nu sunt singură pe lume
fericită sunt că am picioare și pot simți rezistența pământului
fericită sunt că am mâini și pot scrie
fericită sunt că pot iubi sincer și profund
fericită sunt cînd pot să fiu de ajutor
fericită sunt că am urechi și pot asculta murmurul de izvor
fericită sunt chiar și atunci cînd corpul mă doare și simt că mor
fericită sunt că pot vorbi cu oamenii care vor să mă sculte
fericită sunt pentru mine și pentru voi toți
fericită sunt azi și acum, fericită pot fi și mâine, și poimâne, fericită pot fi oricând și oriunde, dar oare asta își dorește și Dumnezeu?