O lume în care sufletul meu strigă,
destinul mi-e bolnav grav de păcat.
Eu mă închin la tine, Doamne!
Și-mi cer iertare pentru al meu păcat.
O lume în care ploaia plânge
de mila celor maltratați.
În care soarele apune,
iar ura zace între frați.
O lume în care și pământul
renunță la al său destin.
Unde s-a pierdut cuvântul
și ruga cu aspect divin?!
O lume în care ziua-i noapte,
fără lumină ne rănim.
Tu stai cu inima creștină
iar lupul urlă printre spini.
O lume în care și războiul
are un drept înființat.
Crează morți și numai sânge
în rândul celor guvernați.
O lume în care ajungi acasă
la doliu și de sărbători.
Tu uiți când ai mai stat la masă
cu ai tăi părinți ca niște flori.
O lume în care noaptea sfântă
ne-a adunat din nou în sat.
Mergând spre înviere-
e un moment marcant.
O lume în care uiți de mamă
și de prietenii din sat.
O lume merge spre înviere
și toți se roagă neîncetat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu