Activitate profesională sau restanțe!?

Pe lângă faptul că sunt fericită, am atâtea datorii. Multe și diverse. În primul rând mă simt datornică față de ai mei de acasă, că nu-mi ajunge timp să-i ascult, să-i privesc și să le vorbesc. Din cauza lucrului pe care îl îndeplinesc cu mare drag, am adunat datorii la facultate. Dacă ar cunoaște mult stimații mei profesori programul meu de lucru, inevitabilă ar fi înțelegerea din partea d-lor. Mi-e dor să ascult sfaturile profesorilor, să răspund întrebată și nu. Soarta, însă, mă obligă să-mi continui activitatea în domeniul practic. Întodeauna credeam că e ușor să combini studiile cu munca, dar nu e chiar așa. Eu am voință și sper din tot sufletul să întorc toate datoriile.

Restanțe!?
Doar din auzite, nu prea știu cu ce se mânâncă.
Tot ce-i posibil degrabă  să-i simți gustul.
Nu dă Doamne!

Recunosc, datoriile îmi dau bătăi de cap,dar de partea cealaltă sunt mândră că lucrez într-un colectiv extraordinar. Ambițioși și creativi, personalități de la care ai ce învăța. Oameni care îți inspiră multă încredere. Oameni care îți oferă practici, fără să achiți un ban. Oameni care contribuie la modelarea propriei personalități. Mulțumesc lui Dumnezeu că a avut grijă să mă arunce în cetatea oamenilor culți.

Oleg Brega "îl plesnesc, iar după îi dau șuturi virtuale în fund ca să facă pași înainte"

    Am să încep cu o scurtă caracterizare a personajului principal. Oleg Brega, toți îl cunosc ca fiind un activist civic implicat în diverse conflicte, și nu numai. El se consideră a fi "cetățeanul activ implicat în viața cetății". Deci, cam așa și este. Dotat cu caracter și multă ambiție. Tânăr,energic, curajos și principial. El, singur împotriva tuturor, vrea să schime totul. Judecă tot ce-l înconjoară, pentru că el știe multe și nu ar face la fel. Oleg Brega- are un fel de "a fi", diferit de ceilalți.

Oleg Brega- politician?!

Îi stimez personalitatea, dar asta nu e suficient ca să-l votez.
Sunt apolitică, pentru că nici un partid nu-mi inspiră încredere maximă. Dar, la sigur n-am să merg la vot, iar în semn de protest să dau cu ștampila în toate partidele, așa cum o făcea activistul,Oleg Brega. Îi apreciez multe din gesturile pe care le face. Îmi place că posedă un bagaj imens de cunoștințe.
Oleg Brega, se consideră a fi un cetățean activ și pregătit pentru o nouă funcție, cea de politician.

"Am văzut că pot să fiu un cetățean bun, activ, eficient. Am văzut că pot să fiu activist de drepturile omului, să câștig dosare la judecată în numele meu și în numele altora. Să câștig chiar la CEDO împotriva guvernului. Și dacă am zis că sunt atât de bun în stradă, în instanțele de judecată. De ce n-aș putea fi mai bun ca ei în parlament."

În cazul în care poporul nu-l va ajuta să obțină o funcție publică, acesta spune că ar putea să se gândească la emigrare.

Metoda inventată de Brega: "îl plesnesc, iar după îi dau șuturi virtuale în fund ca să facă pași înainte"

Pe lângă faptul că , Oleg Brega, se consideră un activist civic, mai are și capacitatea de a inventa noi motode, care să aibă un efect asupra cetățenilor. Acesta îi numește pe oameni "ignoranți", din motiv că sunt indiferenți și nu se implică în unele situații, când e nevoie de opinia și poziția acestora.

"Metoda de a plesni oamenii să se trezească la realitate, la modul vitual, pentru că sunt pacifist și nu m-aș bate cu nimeni, chiar dacă am făcut judo, trîntă și sunt destul de puternic.Nu mă bat cu nimeni, dar e o metodă a mea de a plesni omul, să-l trezesc la realitate, iar după aceea să-i dau șuturi virtuale în fund ca să facă pași înainte. Deci, e o metodă șocantă, poate chiar violentă, dar altfel nu iesă oamenii din ignoranță."

Activistul, Oleg Brega, consideră că această metodă este perfectă pentru a scoate oamenii din ignoranță. De asemenea, acesta spune că  această metodă o va aplica și în parlament, doar că își va canaliza furia pe politicieni.

Primul Vot a lui Brega

Oleg Brega, povestește că a mers prima oară la votare, exact când a împlinit vîrsta de 18 ani. Pe atunci erau anunțate primele alegeri libere pentru funcția de președinte al RM.

"Era un singur candidat și eu m-am dus la secția de vot din sat și am zis:bună ziua,eu vreau să votez pentru mine, pentru mama și pentru tata. Mi-au dat trei buletine. M-am dus și am pus ștampila pe singurul candidat, iar un buletin l-am luat cu mine. Deci, atunci eu nu eram conștient și nici țara nu era democrată, cum e acuma."

Acesta mai spune că, de când a devenit conștient despre ce se întâmplă în politică și ce așteptări are de la acest domeniu, a votat doar protestatar.


Despre unirea RM cu România

Deși, nu se consideră mare naționalist, este de părere că Republica Moldova trebuie să se integreze în UE.

" Nu sunt foarte naționalist și foarte patriot, dar din motive pragmatice, pentru că e mai ieftin de întreținut un parlament decât două, trei.  Mai ieftin de întreținut un guvern, dacât două, trei.Un sistem vamal, decât două, trei.  E mai ușor de integrat în U E."


Oleg Brega, este împotriva tuturor partidelor politice din RM. Totuși, ca și multe alte partide este orientat către UE.

Religia sarmaliană- invenție în doi peri

Și după cum am menționat mai sus, Oleg Brega, este un personaj unic în felul său. Și-a inventat chiar propria religie, avînd mai multe roluri precum: patriarh, mitropolit și enoriaș.

"Da, sunt agnostic, ateu militant. Chiar am inventat în doi peri, religia sarmaliană. Eu sunt patriarh, mitropolit și singurul enoriaș.  Nouă ne plac sarmalele cu smântână, dar merg și fără, dacă ești vegetarian.  Sunt deschis pentru orice formă de religie."

Pe lîngă faptul că și-a inventat o religie aparte, este absolut categoric impotriva implicării cultelor religioase în treburile statului , în educație și în spațiul public.

Între agitație politică și discurs electoral

Verde pe fundal bordo, se combină perfect.

            În perioada Campaniei Electorale sunt în vogă conferințele, întrunirile și tot felul de cadouri electorale. Toate acestea  urmăresc un singur scop, manipularea cetățenilor, pentru a cădea pradă unui sau altui partid politic. Tot cu acest scop, Președintele Comisiei Parlamentare pentru mass media, Chiril  Lucinschi a organizat o întâlnire cu studenții de la Facultatea de Jurnalism.La eveniment au fost prezenți jurnaliștii în devenire însoțiți de cadrele didactice.

Cu  mesaj de deschidere a venit prodecanul Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării, Dumitru Țurcanu.

“Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării are la data de 1 octombrie 785 de studenți la zi, inclusiv și fecvență redusă, plus 120 de masteranzi.Cadrele didactice de la noi sunt în număr de aproximativ 60”.

În cele din urmă acesta a făcut o descriere succintă a Facultății de Jurnalism. După care a oferit cuvânt Președintelui Comisiei Parlamentare pentru mass media, Chiril  Lucinschi.

Vlad Filat- curaj sau interese?!

            Dat fiind faptului că ne aflăm în mijlocul Campaniei Electorale, subiectele abordate au fost din domeniul politic. În cadrul întrunirii,  Președintele Comisiei Parlamentare pentru mass media, Chiril  Lucinschi, care este și deputat PLDM, a ținut un discurs în fața publicului despre activitatea partidului din care face parte. Încercând să demonstreze prin argumente că partidul PLDM  transformă promisiunile în fapte.

“PLDM a propus în 2009 un vector nou în politica externă a Republicii Moldova. Noi am propus să mergem spre UE. Nu era nimic nou, însă, noi am propus să mergem în această direcție cu pași fermi, cu acțiuni concrete, care ar accelera acest proces. Dat fiind faptului că anul 2009 a fost plin de crize economice, a fost unul foarte complicat.”

Duputatul PLDM a încercat să facă  trimitere la trecutul istoric, prin care a demonstrat starea RM în acea perioadă.

“În anul 2009, după ce au plecat comuniștii de la putere ne-au lăsat moștenire minus 8 mlrd de lei.”

            De asmenea, acesta susține că în anul 2009 cînd funcția de prim-ministru era vacantă, singurul politician care a acceptat să ocupe  postul vacant, în condițiile în care se afla RM atunci, a fost Vlad Filat.

“Cu responsabilitatea de a plăti pensiile la timp,toate indemnizațiile la timp, salariile angajaților”.

Deputatul PLDM, Chiril Lucinschi e de părere că singurul responsabil și cel mai curajos politician care a acceptat să fie prim-ministru RM în perioada de criză, a fost liderul PLDM, Vlad Filat.

“Criza constituțională a fost o problemă  cu care ne-am ciocnit timp de 2 ani aflați la guvernare”.

 După cum spunea Marele Editorialist, Constantin Tănase: “În Republica Moldova,nu există criză constituțională, nici criză politică. Există criza bunului simț” .

Relația dintre RM - UV /  RM - UE

            În discursul său, Președintelui Comisiei Parlamentare pentru mass media, Chiril  Lucinschi, a menționat că Republica Moldova nu mai este țară vecină cu Uniunea Vamală, ci cu Uniunea Europeană. Astfel, protagonistul discuției, a recurs la diverse tehnici de manipulare a studenților prezenți în sală.

“În UE, Republica Moldoa și-ar putea păstra ceea ce numim noi: patrimoniul național”.

După nenumărate replici, prin care susține ideea că UE este calea potrivită pentru RM și nu Uniunea Vamală. Mai apoi deputatul PLDM, Chiril Lucinschi a spus că țara noastră se află în relații foarte bune cu UV.

            Deși, mai sus acesta e de părere că Republica Moldova este în relații bune cu UV, tot el consideră că ceea ce se întâmplă acum este o neînțelegere temporară cu Federația Rusă.

După 30 noiembrie, RM fără probleme

            Deputatul PLDM este ferm convins că după scrutinul din 30 noiembrie, toate problemele care persistă la momentul actual în RM, se vor rezolva într-un mod absolut constructiv.

“Politica oscilează, dar noi nu trebuie să devenim pradă al acestor oscilații” spune deputatul PLDM, Chiril Lucinschi.

 Inevitabile au fost și întrebările retorice, care de cele mai multe ori au un efect pozitiv asupra publicului.

“Un pensioner unde trăiește mai bine, în UE sau UV?!”

“În ce spațiu este mai dezvoltată structura urbană, UE sau UV?!”

“Unde este mai înaltă calitatea studiilor?!”

Prin aceste întrebări, care au la bază o problemă existentă în societate, a încercat să sensibilizeze opinia publică, astfel  impunând o opinie proprie.

Contribuția PLDM în reforma educației

            Președintele Comisiei Parlamentare pentru mass media, Chiril  Lucinschi, susține că PLDM este cel care a contribuit nemijlocit la reforma în codul educației. Elaborarea proiectului Codului educației a pornit de la analiza situației actuale din domeniul învăţămîntului autohton și a compatibilității acestuia cu sistemul european. Proiectul Codului educației are cîteva obiective de bază: promovarea învățării pe tot parcursul vieții, asigurarea legăturii cu piața muncii, instituirea unui sistem eficient de asigurare, monitorizare și evaluare a calității în educație, dezvoltarea, sprijinirea și motivarea cadrelor didactice pentru asigurarea educației de calitate și reconsiderarea sistemului de învățămînt din perspectiva serviciilor educaționale de calitate și cost-eficiente.

            De asemenea, acest cod prevede că directorii instituțiilor de învățămînt au mandate limitate la 4 ani.

UE- drumul potrivit pentru Republica Moldova

            Deputatul PLDM, Chiril Lucinschi nu a ezitat să facă comparație între Uniunea Euroasiatică și cea Europeană. Demonstrând prin argument că drumul potrivit pentru Republica Moldova este UE.

Dat fiind faptului că PLDM, este un partid orientat către Uniunea Europeană, tinerii s-au arătat cointeresați de acest subiect.  Președintele pentru mass media, Chiril  Lucinschi,  a vorbit despre reformele pe care le-a întreprins partidul timp de 4 ani de guvernare. Ulterior deputatul a recunoscul că partidul a comis foarte multe greșeli de-a lungul guvernării, dar aceste greșeli sunt înscrise în bagajul  de experiențe.

Schimbările pozitive- motivație concetățenilor pentru revenirea acasă

            Deputatul PLDM consideră că cetățenii  RM  plecați la muncă în străinătate, nu vor să se întoarcă acasă din motiv că există foarte multe probleme care într-un fel le-ar afecta existența. Tot el spune că în cazul în care migranții ar auzi tot mai des despre schimbările pozitive făcute în RM, aceștia ar fi cointeresați să se întoarcă acasă.

            De asemenea, s-a vorbit și despre corupție, ca fiind o problemă majoră la noi în societate.

“Voi, jurnaliștii sunteți cei care va trebui să scrieți despre corupție. Voi trebuie să demascați acte de corupție, să aduceți probe concrete și nu bârfe auzite. Corupția este un flagel care trebuie combătut”.

             Protagonistul discuției îndeamnă  studenții să participe și ei în rezolvarea acestei probleme. Această problemă vizează întreaga societate și nu doar pe cei care s-au nimenit în situații neplăcute. Frica cetățenilor este un impediment în combaterea acestui flagel. Evident că, oamenii ar trebui să acționeze în situații de corupție, nu doar să comenteze de la distanță. Atîta timp cât indivizii nu vor fi solidari și nu vor acționa în acest sens, problema își va păstra poziția sau mai grav va deveni  legală.

Schimbarea mentalității și comportamentului poate schimba realitatea.

”În cazul în care vom devenit o societate cu o mentalitate europeană, noi vom putea schimba și țara” spune deputatul PLDM, Chiril Lucinschi. După finalizarea discursului politic, protagonistul Chiril Lucinschi, a primit o gamă de întrebări de la studenții FJȘC.

30 noiembrie poate schimba soarta deputatului PLDM?!

            La întrebarea: “Dumneavostră în calitate de Președinte al Comisiei Parlamentare pentru mass media, ce vă propuneți să faceți pentru domeniul  mass media, în cazul în care PLDM vine la putere?”, acesta a spus că nu știe dacă va mai fi președinte al comisiei și că totul depinde de noua componență a parlamentului.

“ Nu va fi etic să vă spun sau să vă promit ceva, pentru că nu știu dacă voi mai fi președinte al comisiei respective.”

Prezența studenților se datorează cadrelor didactice

            Pe când unii au fost cointeresați de discursul politic și să adreseze întrebări deputatului PLDM, alții s-au arătat nemulțumiți de faptul că au fost impuși de cadrele didactice să se prezinte la această întrunire.

“ Studenții au fost luați de la cursuri și aduși aici, pentru a asculta politică. Aici e vorba de publicitate electorală  și în cazul dat partidul cu numărul 4 în buletinele de vot din 30 noiembrie.”

             Deși, evenimentul a fost organizat cu scopul de a informa tinerii despre programul partidului PLDM, aceștia neagă afirmația. Mulți dintre tineri au considerat aceasta ca fiind o agitație politică, pentru a orienta tinerii către un partid politic în alegerile din 30 noiembrie.

enigmă efemeră

E asemeni unei enigme
efemeră, precum florile de câmp.
Trădează până la moare
și nu acceptă iertarea.
Te face să regreți
dacă nu-i prețuiești clipa.
Lovește dureros
când ai cea mai mare poftă de ea.
Dacă îi încalci regulile
te face victimă.
O inevitabilă greșeală
te poate face absent.

Jurnaliștii în devenire în compania unui jurnalist profesionist

     O femeie dotată cu caracter și ambiție, care știe să vorbească sincer  întregii lumii. Cu o voce puternică, dar în același timp finuță. Cunoaște multe realități, deși, e rezervată atunci când vine vorba de mărturisire. Este ea, renumita prezentatoare tv, Angela Gonța.

 Sursa:https://www.facebook.com/pages/Arena-Tinerilor-Jurnalisti/146660558843545?fref=ts

Arena Tinerilor Jurnaliști ne oferă posibilitatea să ne întîlnim cu oameni, care au o experiență bogată, oameni de la care ai ce învăța.

Deși, până nu demult o cunoșteam doar de pe stică, ieri am avut fericita ocazie să o admir ca pe o femeie de succes. 

Politica editorială - barieră în decizie?!

sursa: www.gindul.info

[Politicienii au acaparat toate instituțiile media din RM]

     Angela Gonța a absolvit Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, USM. 

Și aici apare o întrebare: oare să fi contribuit această facultate, pe care și noi curând o absolvim, în viața profesională a acesteia?

Dacă e să facem trimitere la ceea ce a menționat jurnalista, precum că și-a început activitatea la un post radio, încă din anul I de facultate. Probabil ar fi influențat-o și studiile la facultate, deși, cred că e o combinație dintre noroc și cunoștințe.

Nouă, celor care absolvim aceeași facultate ca și prezentatoarea tv, ne rămâne doar să muncim mult, să dăm dovadă de profesionalism și de ce nu, să ne rugăm la Creatorul Suprem să ne dăruiască puțin noroc.

     La momentul actual, practic, fiecare instituție media are la bază un om politic, care își impune o politică editorială. Cred eu, că mulți dintre voi v-ați ciocnit cu situații în care din cauza politicii editoriale a instituției ați ales să renunțați la activitate. Totuși, se întâmplă să fie și excepții, în cazul în care principiile tale coincid cu cele ale instituției media.

"Mi-a fost foarte ușor să accept politica editorială a postului  ProTV, pentru că mai multe chestii au coincis cu opțiunile mele. Și aici mă refer la: integrarea europeană, economia de piață. Din start ni s-a spun că ProTV nu promovează nici o politică, în schimb crede că locul RM este UE, că statul trebuie să fie bazat pe drept, că cetățeanul este în capul listei și nu politicianul. Acestea sunt principiile și valorile postului de televiziune. În plus, niciodată la acest post nu a existat o presiune politică. ProTV-ul nu are în spate nici un patron politic. Puterea noastră constă în faptul că noi suntem diferiți de ceilalți. ProTV este postul care își păstrează echidistanța, inclusiv în perioada campaniei electorale"  a menționat jurnalista, Angela Gonța.

    În Republica Moldova se vehiculează, precum că postul de televiziune ProTV aparține politicianului, Vlad Filat. Și cum oamenii sunt diferiți, părerile se împart. 

Sper că într-o bună zi vom descoperi adevărata identitate a postului de televiziune ProTV, care se consideră a fi un post privat și în același timp echidistant, neafiliat politic.

Bani sau profesionalism, ce alegem!?

    Un student după absolvirea facultății se întreabă ce ar trebui să aleagă:bani sau profesionalism?! 

În timp ce unii aleg banii, Angela Gonța a ales profesionalism.

"În perioada de criză eu am avut oferte de la mai multe televiziuni. Povestea cu postul de tv NIT, a fost foarte interesantă.  Eu am primit un salariu fabulos pentru acea perioadă. Așa bani eu nici acuma nu am. În momentul în care eu am refuzat, mie mi s-a spus: iată cheile de la mașină. Eu nu aveam în acea perioadă mașină, dar îmi doream foarte mult. În acele momente eu doar mi-am imaginat pentru câteva clipe cum eu, coborând din mașina ceea frumoasă, ducându-mă la birou, trebuie să citesc limba moldovenească. Închideam ochii și încercam să-mi imaginez cum cheltui banii pe  care urma să-i primesc. Chiar dacă oferta a fost una generoasă, eu am renunțat să-mi încalc propriile principii. În momentul în care mi s-a propus această ofertă, eu m-am gândit pe termen lung, unde voi ajunge, ce am să obțin eu, niște bani? Dar după asta ce faci, cum se termină cariera ta? Eu am ales mai bine așa, mai modest"susține jurnalista, Angela Gonța. 

    E un exemplu, care te pune în situații de a alege. Evident, alegerea îți aparține și consecințele tot. 

Susțin ideea de a alege profesionalism, însă, în momentul în care banii reprezintă singura cale de a rezolva o problemă, decurgi și la gesturi rușinoase, de a alege banii.

Sursa:https://www.facebook.com/pages/Arena-Tinerilor-Jurnalisti/146660558843545?fref=ts

     A fost o discuție deschisă, dar limitată în unele cazuri. Angela Gonța, este cea care reprezintă imaginea postului de televiziune ProTV. Jurnaliștii în devenire s-au arătat cointeresați atât de viața personală cât și de cea profesională. Aceștia au avut ocazia să adreseze tot felul de întrebări, inclusiv din categoria "provocatoare". Chiar dacă jurnalista a întârziat, chiar dacă a refuzat să răspundă la unele întrebări din motive personale sau că nu era la curent despre tema X. Finalul a fost unul fericit. Studenții au profitat la maxim de a se familiariza cu informații necunoscute până acum. În cele din urmă, aceștia s-au arătat mulțumiți de faptul că au avut posibilitatea să întrebe lucruri pe care îi frământa de mai mult timp. De asemenea, participanții nu au ezitat să facă fotografii cu renumita jurnalistă, care zic ei, că va rămâne o amintire frumoasă. 

În timp ce săracii se roagă, bogații aleargă după avuție

      Trăim într-o societate în care predomină prostia. Aici, indivizii au cam uitat ce înseamnă principii, valori, cultură și religie.  În secolul XXI,  nici religia nu îi mai determină pe oameni să adopte un comportament mai bun. Totuși, există și excepții, pe alții  făcându-i să resimtă într-un mod mult mai acut sentimentul de vină. Omenirea e asemeni unui vas izolat, în care sufletele omenești  plutesc printre mulțimea de probleme existente în societate. Fugim după bogăție și nu după credință. Dreptatea, de ceva vreme a dispărut fără urmă. Cel mai trist este că nimeni nu-i duce lipsa. Toți stau bine, merci.  Am rămas o mînă de oameni rătăciți printre politicieni, cei care se consideră a fi puterea în stat. Cei mai corupți și mincinoși. Marionete care zilnic joacă teatrul în fața camerelor și luptă pentru propriile interese.

            Zilnic se produc accidente, mor oameni nevinovați, se prăbușesc avioane și se calcă peste demnitatea umană pentru a obține venit. Totul se întâmplă din cauza că oamenii au uitat de cel care a creat lumea, de Dumnezeu. Au uitat ce înseamnă să mergi la biserică, să aprinzi o lumânare  pentru sănătate, să spui o rugăciune sau să-ți faci semnul crucii. Au uitat ce înseamnă să ierți sau să mulțumești Domnului pentru ceea ce ai și ceea ce ai ajuns să fii. Nu se mai ține cont de credința în Dumnezeu. Cu regret spun că oamenii nu citesc literatură, de cărți religioase, nici vorbă.Toți se consideră credincioși, dar nimeni nu merge la biserică și nimeni nu citește.

            Ce-ar fi dacă oamenii începând cu ziua de mîine ar începe să citească cărți religioase?! S-ar schimba oare situația din țară sau oamenii ar deveni mai buni?!

Eu cred că da. Cel puțin oamenii ar înțelege altfel rostul vieții pe pământ. Întregul popor are nevoie  de o doză de credință, care ulterior le-ar modela sufletele oamenilor, încât să devină oameni de omenie. Să rămână cei bogați, la fel de bogați, dar să fie înzestrați și cu un pic de omenie. Pentru că această calitate e un dar de la Dumnezeu, care trebuie transmis din generație în generație. În timp ce săracii de la noi încearcă cât de cât să găsească timp pentru a spune o rugăciune, cei bogați aleargă după avuție.

            Între un credincios și un necredincios, nu există nici o legatură, ăla e mort, sufletește mort, iar celălalt e viu și între un viu și un mort nu există nici o legatură. Cert este că credinciosul creștin e viu.

             Totuși, există oameni care mai spun și astăzi, că nu cred în Dumnezeu, pentru că nu există. Da, nu este uşor să crezi în Dumnezeu, să te laşi călăuzit de învăţăturile Bisericii. Este pur şi simplu o aruncare în gol, este asumarea unui cutremur lăuntric. Totul se surpă, vechile repere pălesc. Dar apare ceva nou. Ceva care îţi dă putere să te lupţi cu lumea întreagă. Mai exact, ceva care îţi dă putere să birui înţelepciunea, obiceiurile şi păcatele acestei lumi.

            Haideți să încercăm prin eforturi mici să dobândim credința. Fără ea, degeaba vă luptaţi să deveniţi mai buni, mai frumoşi, mai virtuoşi. În zadar sperați să scăpați de necazuri și suferințe, dacă nu încercați să vă apropiați cu trupul și cu sufletul de ceea ce numim noi credință. Degeaba încercaţi să renunţaţi la păcate. Sufletele voastre au nevoie în primul rând de Dumnezeu. Da, de Dumnezeu, căruia îi facem atât de puţin loc în vieţile noastre. Să credem în Dumnezeu, şi toate se vor schimba, toate vor fi binecuvântate.

Solidaritate „La Lumina Speranței

            Trăim într-un secol invadat de probleme. Una dintre acestea  este suicidul, care a devenit o problemă de sănătate majoră. Din acest motiv, anual, la data de 10 septembrie, potrivit declaraţiei Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), este marcată Ziua mondială de prevenire a suicidului. 

La fel ca și în anii precedenți, Arcul deTriumf a fost gazda acestui eveniment, cu genericul “La lumina speranței”.

        Cu această ocazie, în scuarul catedralei, au fost organizate expoziții de carte, flashmob-uri, prestații artistice, mesaje motivaționale și jocuri interactive pentru toate vârstele. De asemenea s-a desfășurat  și un târg al serviciilor pentru tineri și activități interactive pentru participanții la șezătoare, unde cei implicați au putut beneficia de cadouri și multe surprize.

În mulțimea de oameni prezenți la eveniment am descoperit un băiețel foarte talentat, pe nume Vlad, care a participat la un concurs de desen și  spune că nu regretă faptul  că a venit la acest eveniment: “ Am venit aici cu colegii de clasă și am participat la un joc de desen, unde am desenat o inimă care înseamnă viață”.

       În ultima perioadă se vehiculează tot mai des despre suicid, acesta devenind una din cele trei cauze principale de deces în rîndul persoanelor cu vîrsta cuprinsă între 15-44 ani. Potrivit datelor statistice, la acest capitol Republica Moldova ocupă locul 20 în lume.   Una din cauzele evoluării acestei probeleme este migrația părinților peste hotare. Ca urmare, copii rămân în grija unei tutele sau de cele mai multe ori singuri. De aici rezultă că sfaturile părinților care de cele mai multe ori sunt demne de urmat, lipsesc, din simplu fapt că au ales calea pribegiei.

Toți suntem martori la o distorsiune de valori, lăsându-și amprenta asupra tinerii generaţii, care devine tot mai vulnerabilă şi neputincioasă în situaţiile stresante ale vieţii. Dat fiind faptului că noi nu suntem experți în a da explicații la astfel de probleme, am apelat la ajutorul unui psiholog care ne vorbește despre “suicid” ca o problemă existentă în societate.  

    Tatiana Versteac  susține că : “Comportamentul suicidar de cele mai multe ori poate fi rezultatul unui nivel de individ. Tentativele de sinucidere în adolescență se comit , de cele mai multe ori, în urma unei certe cu părinții sau din cauza depresiei, problemelor vieții”.

Psihologii susțin că factorii de risc pentru suicid sunt: depresia, dependența de substanțe, tulburări psihotice, lipsa de suport social și izolarea socială etc. Totuși, cea mai mare legătură a ratei de suicid este legată de aplicarea unui tratament corespunzător depresiei, aceasta fiind în fapt o boală care trebuie nu doar identificată ci și tratată la timp.

    Aici, în inima capitalei, cuvintele nu semnifică altceva, decât medicamente pentru cei care au nevoie de susținere. Participata, Ala Olaru, spune că ar fi bine să fie organizate asemenea evenimente mai des: “Mă bucur enorm când văd că se organizează și evenimente cu asemenea tematică, deoarece sunt oameni care într-adevăr au nevoie de susține. Ar fi foarte bine ca această șezătoare să se desfășoare de cel puțin două ori pe an”

“Actul suicidului nu este altceva dorința de a scăpa de problemele și greutățile vieți”- susține prihologul, Tatiana Versteac. Tocmai din acest motiv a fost organizată șezătoarea “La lumina speranței”, pentru a veni cu un cuvânt de încurajare în întâmpinarea celor care fie trec, fie au trec prin situații de dificultate.

    Cortul încurajării reprezintă un simbol caracteristic acestui eveniment. Persoanele care au simțit necesitatea unei consultații , nu au ezitat să stea de vorbă cu psihologul aflat în cortul încurajării. Să nu uităm că scopul acestui eveniment este să sensibilizeze cetățenii de rând și să le amintească că există asemenea probleme în rândul tinerilor.

Voluntari la această manifestare au fost tineri activi, care nu rămân indiferenți atunci când se solicită ajutor.Și aici putem face trimitere la solidaritate. 

    Șezătoarea “La Lumina Speranței”  a derulat până seara târziu, iar la sfârșit cei prezenți au avut parte și de surprize.Evenimentul  se afla la cea de-a doua editie si este organizat de catre : Asociaţia Obştească „Altruism” şi Centrul de Promovare a Valorii Vieții „Mirt”.

Din suflet pentru suflet

             Existența sufletului meu pe acest pămînt se datorează altor două suflete care m-au creat. De la început un pui de om, alinat non stop de vorbele calde ale celor mai buni părinți. Au trecut ani de atunci și tot om am rămas, doar că nu mai sunt pui. Departe cu trupul și aproape cu sufletul  de cei, pe care-i numesc eu, icoana sufletului meu.  Zi de zi și noapte de noapte mă tot gîndesc la ce-a fost odată, cît de bine  mă simțeam în compania lor. Asta e, timpul este ireversibil, acum mă consolează doar amintirile.

            Un suflet rătăcit printre străini, care încearcă să-și găsească un loc în această lume urîtă.  Deși, pare a fi impusă de situație și zgonită de timp, niciodată nu uită de faptul că cei care i-au modelat personalitatea sunt parte dint sufletului ei. O mie de gînduri îi neliniștește ființa.

Se întîmplă  deseori să fie tristă, să-i  plîngă sufletul de mila clipelor care trec  cu o viteză imensă. Vrea să oprească timpul în loc, nu pentru ea, ci pentru sufletele care au rămas acolo de unde a pornit. Îi este frică de anii ce trec,  pentru că îi vrea mereu tineri, îi vrea  eterni. Părinții sunt cei care îți simt trăirile de la distanță.  Întrebată, de ce? Spune că nu are un mtiv anume. După cum spunea Lucian Blaga: “Stările sufleteşti care par a nu avea nici un motiv, au motivele cele mai adânci”.

            Mă consider  datoare pentru propria viață. Cred eu că nici o viață nu-mi va ajunge, pentru a mă răsplăti cu cei, datorită cărora  exist. Datoare sunt față de mine și față de voi toți. Clădită cu valori și principii, încerc să mă înalț tot mai sus. Mai aproape de succes, de realizări, care vor deveni motive de fericire pentru ai mei creatori. A venit timpul meu să depun suflet acolo unde au depus și ei suflet cîndva. Din suflet pentru suflet, este genericul care stă la baza personalității mele. Trăiesc și niciodată nu uit de sufletele pereche. Împreună suntem un întreg , care știe să prețuiască viața.

            Bogăția îmi e familia, atîta tot. Banii, nu ajung niciodată. În pofida tuturor problemelor, mereu am știut să privesc în direcția celor care au nevoie de o mînă de ajutor. Alexandru Vlahuță spunea că “Bunătatea este o frumusețe pe care o percepi direct cu sufletul”. Deși, mulți n-o percep. Oamenii sunt divizați pe categorii. Cea mai mare categorie o constituie cei indiferenți. Anume, din acest motiv societate are de pierdut. Suntem o societate de monștri, care nu știe ce înseamnă afecțiune și solidaritate. Ne iubim propria personalitate și uităm de aproapele nostru.

            În pofida acestei realități dure, eu încerc să-mi păstrez poziția. Să iubesc și să-mi ajut aproapele. În tot ce fac depun suflet, pentru că la celălalt capăt cineva așteaptă cu brațele larg deschise această schimbare. Totuși, cel mai important  lucru în viață e să rămîi om, indiferent de situație. Nu uitați că un om educat, cult e valoarea supremă în orice stat.

combinație de gînduri

E sîmbătă seara, e cald și bine.
Într-un timp atît de scurt s-au întîmplat atît de multe. Parcă și acum trăiesc acele stări de zbucium și  dezechilibru care dăinuiau  la început de octombrie. Cu pași grăbiți totul s-a vindecat ca prin minune. Totul se întîmplă cînd te aștepți cel mai puțin. Asta e. M-am convins și eu. Pot să confirm.
Nu știu cui i se datorează aceste schimbări, cert este că am contribuit și eu.
Acum, cînd sunt mai aproape de tot ce mi-am dorit, pot spune că sunt fericită, pentru că mulțumită nu pot fi. Oamenii au o viață la dispoziție pentru a progresa spre succes, aș spune ideal, dar, din păcate nu există.
A fi mulțumit, în concepția mea înseamnă a lăsa mîinile în jos și a te limita la ceea ce ai reușit să faci pînă acum. Fericiți, însă, trebuie să fim mereu. Orice schimbare este un îndemn spre o nouă "luptă".
O spun cu regret în adresa celor care se lasă influențați de lucruri murdare, care mai devreme sau mai tîrziu le trădează imaginea.
Am avut prieteni mulți, care, din păcate au ales o altă cale, decît cea spre succes. Milă mi-e de soarta celor care nu știu s-o prețuiacă cu adevărat.
Nu-mi place să divizezi oamenii pe categorii, dar, astăzi am s-o fac și pe asta.
Suntem o societate sau mai bine spus un tot întreg. Noi, oamenii, ne diferențiem unul de celălalt după aspectul fizic, modul de gîndire, după valori și principii. Evident, avem multe în comun. Suntem oameni, deși, mulți au uitat ce înseamnă "a fi om". În fine, vroiam să ajung la ideea că, astăzi fiecare își are propriile interese, nimeni nu ține cont de legi, codul bunelor maniere sau mai simplu, cei șapte ani de acasă. Toți sunt gata de atac, atunci cînd vine vorba de valoare materială și mai puțin pregătiți cînd vorbim de valoare spirituală. Ar fi importantă economia, dar nu mai importantă decît demnitatea umană. După cum spune Alexandru Moșanu, prof.univ. dr.hab.:"Un om educat, cult, e valoarea supremă în orice stat".

Cică "tot ce se face se face spre bine"!

[The most beautifull morning))today surprise]

în sicriu nuștiu pentru a câta oară.

      În viață sunt momente când ai senzația că plutești de fericire și momente când ai impresia că te scufunzi în pământ.
Eu am avut marea fericire și nefericire să trec prin astfel de momente. În zilele când eram mai aproape de necaz, pur și simplu în sinea mea renunțam și muream. Încremenită de tăceri, închideam ochii și mă regăseam într-un sicriu. Probabil, era chiar al meu.
Îmi plăceau asemenea momente pentru că aveam ocazia să-i văd pe cei prezenți la înmormântare. Stăteam cu fața în sus și plângeam de mila celor care au rămas cu durere în suflet. Totul era atât de sumbru. Lacrimile mele nu puteau fi văzute de nimeni. Dar , eu plângeam mai mult ca toți. Ba chiar mai mult decît atît, mă simțeam vinovată pentru că cei dragi erau invadați de suferință.
Continuam să visez.
La un moment dat  am început să regret.
Era prea trist ca să-mi continui visul. Dar știu exact că ingredietele sărbătorii erau lumânările, doliu,lacrimile, rugăciunile, vinul și dulciurile. Da, și îmi mai amintesc cum oamenii veneau rând pe rând, iar casa mamei mele devenise neâncăpătoare.
Când totul mi se părea atât de real, am deschis ochii și am spus: "nu vreau să mor!' Nu sunt pregătită pentru o altă lume. Trebuie să-mi cumpăr  altă casă, ca oaspeții să nu stea în rând la ușa, ci să aibă loc în casă.

al meu noroc nu cade din pod

geamănă cu tine, mamă!

colegii și lecția "erotică"

probleme!? și asta probleme? nu, nu, n-avem noi așa șeva!

     
   

stare fără de culoare

[..pentru că și zâmbetul este efemer]

EA...are regrete!

septembrie pentru studenți

Special for you, dear friend. Happy Birthday!!!

prieteni, colegi sau profitori!?

generaţia online

 Trăim în secolul XXI şi suntem invadaţi de tehnică la nivel. Avem la dispoziţie fel de fel de aparate care ne fac viaţa mai uşoară. Deci, dispunem de foarte multă tehnică, care ne influenţează în mare măsură gândirea, comportamentul şi în general existenţa.

ducem o viaţă online 

Da, zic viaţă online, pentru că nu trece o zi fără să ne conectăm la aşa numitul: internet. Din fericire sau nefericire internetul a devenit parte importantă din viaţa noastră. Acolo avem prieteni, pe care în realitate nu-i avem. Dedicăm mai mult timp socializărilor pe internet şi nu în viaţa reală. Promovăm talente, virtual şi nu real. Într-un cuvânt, ne-am schimbat sensul vieţii, sărind de pe axa realităţii pe cea a virtualităţii.

activi sau nu pe internet?!

A fi activ înseamnă a trăi. A duce un mod sănătos de viaţă, a te implica în activităţi pentru bine tău şi al întregii societăţi.
A fi activ = a-ţi promova propria personalitate.
Dacă stai toată ziua pe facebook, odnoklassniki, skype şi alte site-uri de socializare nu înseamnă că eşti o persoană activă. Să interacţionezi cu acei oameni care pot contribui într-un fel sau altul la formarea personalităţii, şi nu cu  acei care stau non-stop online şi caută receptori care ar putea să le asculte banalităţile.
Internetul nu înseamnă doar #relaxare, internetul mai poate fi numit şi obiect de lucru, pentru că majoritatea angajaţilor accesează internetul, din motiv că toţi lucrează cu baze de date care nu ar fi posibile fără de internet.
Deci, există o mulţime de lucruri interesante pe internet, da, şi aici nu mă refer la site-uri de socializare.

despre "poftă bună" pe facebook

Am să vorbesc despre facebook, pentru că aici e cel mai vizibil.

Situaţie: el, ea, iubiţi, într-un local.

el: " poftă bună iubita"
Nu trec nici 2 sec, ea comentează:" mulţumesc, poftă bună nouă" etc...şi ambii online.

Culmea e că nu pot înţelege nicidecum astfel de faze. Cum poţi să stai cu aleasa ta într-un local, să vă simţiţi bine împreună şi în acelaşi timp să scrii comentarii, de genu, pe facebook. Până într-atât degradează lumea, că nu e în stare să-şi transmită sentimentele tet-a-tet. O spun cu regret pentru cei care se regăsesc în asemenea situaţii.
Profitaţi de clipele frumoase alături de persoanele dragi, ele sunt unice, lăsaţi internetul, el nu fuge şi acordaţi maximă atenţie sufletului real şi nu celui virtual.
 Selfie, check-in, astea le mai agreez, dar despre "poftă bună iubita"(online) nu am cuvinte.

P.S. Sunt şi eu un suflet rătăcit în această generaţie, dar nu-mi permit să înlocuiesc clipele şi oamenii dragi cu renumitul internet.

life is..

O piesă de teatru în care toţi se cred eroi principali. Menţionez: de scurtă durată . Existenţa actorilor este efemeră,  ajungând la limita morţii prea devreme.  Destinul actorului este plasat pe o axă, axa vieţii, unde fiecare rol este limitat, de la şi până la .

al meu blestemat destin

                                                                [Love at distance is...]

despre trepte și despre existență

Omul se naște și moare..cândva.

Drumul parcurs de noi, oamenii, pare a fi destul de complicat. De mici copii visăm la lucruri mărețe, uneori chiar imposibile. Dar asta-i mintea de copil, el visează.  O altă treaptă este cea de elev, când mergem în clasa întâi învățăm să rostim cuvinte care bucură și altele care dor. E perioada când suntem dispuși să preluăm comportamente, să punem 10 întrebări pe secundă, (de ce? pentru ce? cine? ce? da cum? de unde? unde? cînd?)..etc., și multe altele, care uneori devin enervante pentru intervievat. Da, și de aici începe cunoașterea de sine. După care pășim pe o altă treaptă, devenim elevi în gimnaziu și urmează liceul. Aici, modul de gândire diferă. Visele par să se se distrugă din cauza realității. Evident că din cauza unei realități mult mai dure decât o vedeam până nu demult. Ne pierdem în gânduri și încercăm să căutăm soluții pentru o viață mai bună. Atâta timp cât suntem pe axa existenței, noi învățăm. Cu statut de student, cu mult mai multe probleme și cu soluții în umbră. E o perioadă complicată, pentru că suntem puși la diverse încercări de care într-un final depinde viitorul nostru. Alegerea nu constă în a alege o culoare din două sau ce vrei să mânînci la prânz, ba din contra e o alegere care îți pictează imaginea pentru tot restul vieții. Și cum nisipul din clepsidră se scurge cu o viteză enormă, am ajuns să fim și părinți. Modelăm destine și promovăm valori. Deschidem ochii și visăm cu ochii deschiși. Uităm de banalități și pornim judecata.  O transformare radicală începe atunci când ne lovim dur de probleme care necesită o rezolvare corectă. Dăruim tot ce-i mai bun celor pe care îi numim "rod al dragostei". Ne străduim să fim un model demn de urmat pentru ei și tot ei devin sensul vieții.  Copii, elevi, studenți, părinți..și bunei. Exact, aici îmi doream să ajung. A fi bunel înseamnă mult. E o bucurie enormă să privești ale generații și să fii mândru de munca asiduă pe care ai depus-o zilnic pentru a modela oameni de valoare.
Noi muritorii suntem asemeni unui patruped, care încearcă să supraviețuiască indiferent de împrejurări.
Punem accent pe lucruri și mai rar pe valori, iar ceea ce s-a pierdut pe drumul existenței este "omenia".
Fiecare cu axa lui și niciodată o axă comună. Individualitatea este caracteristică umanității.

Trăiască treptele vieții și noi cu ele!

și dacă numerele pe axă continuă știe doar..Dumnezeu.

21 de ani
252  luni
1008 săptămîni
7056 zile
169344 ore
 10160640 de minute
 609638400 secunde

E mult și puțin.
Am trăit clipe
am învățat lucruri utile
am înghițit lacrimi
am aruncat zîmbete
am visat
am gîndit
am trăit
am regretat
am iubit
am renunțat
am judecat
am suspinat
am sperat
și...m-am rugat la Creatorul Suprem să aibă grijă de mine și de voi toți.

vreau o clepsidră nouă!

Constrînsă de timp
 și molipsită de viruși îmi e întreaga ființă.
Virusul mi-a atacat sistemul pozitiv de gîndire.
Timpul care mergea în urma mea,
acum merge de mînă cu mine.
Gîndurile se opun faptelor,
și speranțele mor.
 Căzută în prăpastia din clepsidră
stau nemișcată
însoțită de ideile-mi vagi.
Nu-mi ajung secunde, pași și răbdare.
Am intrat într-un joc cu reguli complicate.
Nici să refuz nici să judec nu pot.
Mîinile îmi sunt legate,
și privirea inconștientă.
Vreau să evadez din acest joc
să mă trezesc din coșmarul trăit.
Vreau o clepsidră nouă.

alt gen de sărbătoare

De-ar fi să mor eu
azi sau mâine.
Să ştiţi că vă invit
oricând.
La o altă casă
ce poartă nume de mormânt.
Cadoul preferat va fi o lumânare
ce zace între două mîini fără suflare.
Să nu strigaţi prea tare,
să nu tresar din al meu veşnic somn.
Iar eu în schimb promit:
să fiu al vostru înger sfânt.

despre Bucureşti şi Restu..

O experienţă frumoasă, oameni deosebiţi, momente de neuitat şi un oraş de invidiat. Mă bucur enorm că am reuşit să descoper o altă lume şi nici vorbă de regrete.

 Drumul spre Bucureşti..

Nu pot spune că a fost uşor, în schimb a fost vesel, pentru că am avut în autocar oameni foarte talentaţi care au avut grijă să nu ne plicitisim. Vama- un popas distractiv, unde indivizii români au ţinut neapărat să vadă ce avem în bagaje. Deşi, iniţial credeam că nu voi reuşi să-i cunosc pe toţi cei prezenţi la Complexul Sportiv Studenţesc Tei, până la întoarcere am schimbat vorbe de suflet cu aproape toţi. De acasă mi-am făcut multe planuri, însă, din păcate nu am avut prea mult timp la dispoziţie să le reuşesc pe toate. Dar, asta nu e cea mai mare problemă, pentru că în schimb am acumulat o experienţă deosebită şi am cunoscut oameni de valoare. Mi-au plăcut la nebunie străzile Bucureştiului, înguste şi amenajate cu mult gust. Luminile fermecatoare care îi oferă oraşului o atmosferă de poveste. Colectivul-talentat şi ingenios. Totul a fost perfect, dar, prea puţin.



şi înapoi spre Casă...

O dimineaţă mai puţin obişnuită. Multe bagaje şi amintiri frumoase. Ca de obicei, despărţirile dor, dar, asta-i viaţa. Cele aproximativ 10 ore au zburat ca vântul şi până aici a fost toată aventura. Familia noastră numeroasă s-a destrămat. Aducem sincere mulţumiri organizatorilor şi celor care au contribuit la desfăşurarea acestei şcoli de vară.

 Şi aici am să închei cu o notă pozitivă şi am să vă spun tuturor, celor care au făcut parte din familia noastră frumoasă, că sunteţi cei mai activi, creativi şi frumoşi oameni. Îmi pare foarte bine că vam cunoscut.

ura ce-a răsărit din trădare

Ceea ce mă caracterizeză pe mine este că nu pot ierta. Iertarea nu înseamnă nicidecum uitare sau invers. Mă consider a fi rezistentă, deşi, trădarea mă răneşte dur. Poate că anume din acest considerent urăsc indivizii care au făcut apel la această formă de "atac".

rănită de cuvinte
cu rădăcini adânci în al meu suflet.
şi e nevoie de tupeu
pentru că termenul de "valori" a dispărut din vocabularul pe care-l posedă.
m-am descoperit un pic altfel,
deşi, credeam că pot ierta, cândva,
acuma, sincer, nu mai pot.
a ierta înseamnă a-i oferi duşmanului o şansă să-ţi fie prieten
sau să te rănească pentru a doua oară!?

Nu că n-aş vrea, ci nu pot!

e banal să crezi în oameni!

Sunt zile în care râd cu poftă și zile în care existența mi se pare atât de dificilă, încât sunt gata să renunț, da, să renunț la tot. Și nu vreau să judec pe nimeni pentru trăirile mele, dar uneori am senzația că lumea e prea  dificilă.
De viața mea nu-i pasă nimănui, ba nu, le pasă celor pe care îi cataloghez drept icoana sufletului meu. Indiferența în zilele noastre face vârf, chiar mă irită. Am realizat că e banal să crezi în oameni. Că oamenii sunt cei care te lasă să cazi de la înălțime și nu le pasă de ce va urma. Dacă cineva îți zâmbește frumos și schimbă câteva replici cu tine nu înseamnă că îți dorește binele. E doar o umbră care s-a rătăcit pe axa timpului tău și care evident va dispărea. În zilele noastre (a face bine) se echivalează cu o faptă neobservată. Pentru ce-ai făcut ești considerat ca fiind un  om "bun" doar azi. Mâine- nu există.
O doză de nervi mă face să-mi schimb ființa. Să mă urăsc pe mine pentru că nu știu să refuz, să aleg oameni sau să am încredere în ei. Și nu e vorba de naivitate, ci de bunătate. Ceea ce s-a pierdut pe axa timpului sunt valorile umane. Valori sunt și acum, doar că sunt trecute prin filtrul nebuniei.
Niciodată n-am înțeles oamenii care zâmbesc fals. Îi consider a fi nebuni sau mai la modă ar fi fățarnici, adică cu mai multe fețe.
Stau și mă gândesc că dacă într-o bună zi cineva mă va întreba dacă am prieteni, cred că voi rămâne fără replică. Îmi e greu să răspund sincer la această întrebare, nu că aș ține în secret, ci pentru că eu nu știu pe cine să numesc, astăzi, prieten. Și dacă "face" sau nu.
De azi îmi voi modela în gând un prieten imaginar pentru a mă plânge acestuia, sper să-mi reușească să-l modelez ideal.
Sufletul meu e gata să se deschidă în fața unui prieten și nu "prieten".

despre cei pe care i-am întâlnit...

 
   Da, amintirile uneori mă răscolesc. Se întâmplă să mă ascund pe câteva clipe de prezent și atunci cad în prăpastia amintirilor. Până acum am întâlnit oameni cu chipuri diferite, cu suflete diferite și cu totul alte valori. Totuși, fiecare individ care apare în viața noastră ne lasă o pată de amintire.
Deci, pot să spun că astăzi a fost o zi dedicată trecutului meu, am încercat să-mi închipui cum arată astăzi oamenii care m-au marcat într-un fel sau altul și care este destinul lor. Îmi place să cred că toți sunt bine și că într-o bună zi îi voi zări întâmplător pe stradă.
Timpul se scurge cu o viteză accelerată și ia cu sine indivizii care îți sunt dragi, iar în schimb îți dăruiește alți oameni cu alte interese, care ulterior pot deveni prieteni.
Și au existat, nu unul, doi sau trei, au fost mulți dintre cei pe care îi consideram prieteni. Da, și aveam frica să nu-i pierd peste ani, dar, uite că nimeni nu are misiunea de a ne întreba dacă îți place sau nu ideea despărțirii.
Cert este că mi-e dor de mulți. Nu-mi doresc imposibilul, mi-ar fi suficient să schimb două vorbe de suflet și să-i privesc pentru câteva clipe, ca mai apoi să pot să mi-i inchipui. Pentru mine contează fiecare individ care apare în calea vieții mele, aici mă refer la cei care au fost, care sunt și care vor mai fi.
Mi-e dor de voi, sper să fiți fericiți acolo unde sunteți!

e groaznic să..

E groaznic să vezi o mamă la groapa copilului sfânt,

cum își roagă odrasla să mai fie copil pe pământ.

Să îngroape lacrimile de necaz.

Să-l mai țină de mână și să-l ducă în grumaz.

E groaznic să fii zgârcit în fața unui copil orfan,

care cântă la nai și te roagă să-i dai

fărmitura de pâine rămasă pe masă.

Să nu moară de foame în al său drum cu statut de casă.

E groaznic să vezi o bătrână însetată de apă.

Cu al ei păr încărunțit să mai stea sprijinită de poartă.

Și nimeni s-audă și nimeni să treacă

să-i dea bătrânică-i o gură de apă.

Și mii de sate fără oameni sunt risipite de tăceri.

Răsună un strigăt răgușit din prispa cea de altădată.

E o bătrână ce-a orbit de anii ce îi duce în spate.

Un suflet dintr-o mie, pierdut în a sa casă.

Și am născut copii, cândva, în lumea asta.

Acum rămas-am singură în al meu cuib.

Un cuc străpuns de amintire și dor enorm de un trecut.

Să fie oare ăsta destinul dăruit de dumnezeu?

Unul dintre cele mai complicate roluri pe pământ este cel de mamă. Să fii unica ideală înzestrată cu darul de "a ști totul" e ușor. Să împletești gânduri bune și să educi oameni fără caracter într-o lume absolut indiferentă e puțin mai complicat. Mama- izvorul nesecat de idei, meșterul profesionist în a crea oameni de valoare.