Ceea ce mă caracterizeză pe mine este că nu pot ierta. Iertarea nu înseamnă nicidecum uitare sau invers. Mă consider a fi rezistentă, deşi, trădarea mă răneşte dur. Poate că anume din acest considerent urăsc indivizii care au făcut apel la această formă de "atac".
rănită de cuvinte
cu rădăcini adânci în al meu suflet.
şi e nevoie de tupeu
pentru că termenul de "valori" a dispărut din vocabularul pe care-l posedă.
m-am descoperit un pic altfel,
deşi, credeam că pot ierta, cândva,
acuma, sincer, nu mai pot.
a ierta înseamnă a-i oferi duşmanului o şansă să-ţi fie prieten
sau să te rănească pentru a doua oară!?
Nu că n-aş vrea, ci nu pot!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu