Se întâmplă deseori să fim confuzi atunci când ne gândim la prieteni. Termenul de "prieten" şi-a cam pierdut din adevărata sa valoare. Despre o mână de ajutor, nici vorbă.
Să trecem la subiect.
Da, şi spuneam eu mai devreme că pe cât de complicat este să-ţi dai seama care îţi este prieten, pe atât de simplu e să-ţi descoperi profitorii din mulţimea de amici.
Nu acuz şi nici nu judec pe nimeni, pentru că, na, aşa e firea omului. Se întâmplă ca unii dintre aşa numiţii "amici" să mai aibă şi un pic de responsabilitate şi scriu nu numai atunci când au nevoie urgent. Printre aceştia, însă, sunt şi cei care, total lipsiţi de ruşine, scriu în momentul în care le arde nevoia. Evident, că o asemenea atârnare te scoate uneori din sărite. Probabil se cred mai deştepţi sau habar nu am cât de ipocrit trebuie să fii să ajungi să procedezi în aşa hal.
Cum poţi să crezi că omului îi pasă de tine, în momentul în care îţi scrie (bună, ce faci?) după care urmează un alt gen de combinaţie de cuvinte ( da cum ai făcut? da ştii cum acolo? spune-mi despre? ..etc.) şi dacă mai scapă câte un "te rog" făţarnic, atunci e foarte bine. Asemenea mesaje, lipsite de gust, se ivesc doar în clipa în care are nevoie de sprijinul tău.
Dacă ar fi să calculăm câţi prieteni-profitori avem după discuţiile cu ei, atunci ar fi de câteva ori pe an, în dependenţă de nevoile pe care le au. Cel mai probabil e că acest gen de amici se ivesc pe parcursul anului de studii. Aici, cred eu, că nu e nevoie să comentez. Deci, n-a mai rămas mult şi răsar şi ei.
Vă doresc tuturor: puţini prieteni, da buni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu