Trăim
într-o societate în care predomină prostia. Aici, indivizii au cam uitat ce
înseamnă principii, valori, cultură și religie.
În secolul XXI, nici religia nu
îi mai determină pe oameni să adopte un comportament mai bun. Totuși, există și
excepții, pe alții făcându-i să resimtă
într-un mod mult mai acut sentimentul de vină. Omenirea e asemeni unui vas
izolat, în care sufletele omenești
plutesc printre mulțimea de probleme existente în societate. Fugim după
bogăție și nu după credință. Dreptatea, de ceva vreme a dispărut fără urmă. Cel
mai trist este că nimeni nu-i duce lipsa. Toți stau bine, merci. Am rămas o mînă de oameni rătăciți printre
politicieni, cei care se consideră a fi puterea în stat. Cei mai corupți și
mincinoși. Marionete care zilnic joacă teatrul în fața camerelor și luptă
pentru propriile interese.
Zilnic se produc accidente, mor
oameni nevinovați, se prăbușesc avioane și se calcă peste demnitatea umană
pentru a obține venit. Totul se întâmplă din cauza că oamenii au uitat de cel
care a creat lumea, de Dumnezeu. Au uitat ce înseamnă să mergi la biserică, să
aprinzi o lumânare pentru sănătate, să
spui o rugăciune sau să-ți faci semnul crucii. Au uitat ce înseamnă să ierți
sau să mulțumești Domnului pentru ceea ce ai și ceea ce ai ajuns să fii. Nu se
mai ține cont de credința în Dumnezeu. Cu regret spun că oamenii nu citesc
literatură, de cărți religioase, nici vorbă.Toți se consideră credincioși, dar
nimeni nu merge la biserică și nimeni nu citește.
Ce-ar fi dacă oamenii începând cu ziua
de mîine ar începe să citească cărți religioase?! S-ar schimba oare situația
din țară sau oamenii ar deveni mai buni?!
Eu
cred că da. Cel puțin oamenii ar înțelege altfel rostul vieții pe pământ.
Întregul popor are nevoie de o doză de
credință, care ulterior le-ar modela sufletele oamenilor, încât să devină
oameni de omenie. Să rămână cei bogați, la fel de bogați, dar să fie înzestrați
și cu un pic de omenie. Pentru că această calitate e un dar de la Dumnezeu,
care trebuie transmis din generație în generație. În timp ce săracii de la noi
încearcă cât de cât să găsească timp pentru a spune o rugăciune, cei bogați
aleargă după avuție.
Între un credincios și un
necredincios, nu există nici o legatură, ăla e mort, sufletește mort, iar
celălalt e viu și între un viu și un mort nu există nici o legatură. Cert este
că credinciosul creștin e viu.
Totuși, există oameni care mai spun și astăzi,
că nu cred în Dumnezeu, pentru că nu există. Da, nu este uşor să crezi în
Dumnezeu, să te laşi călăuzit de învăţăturile Bisericii. Este pur şi simplu o
aruncare în gol, este asumarea unui cutremur lăuntric. Totul se surpă, vechile
repere pălesc. Dar apare ceva nou. Ceva care îţi dă putere să te lupţi cu lumea
întreagă. Mai exact, ceva care îţi dă putere să birui înţelepciunea,
obiceiurile şi păcatele acestei lumi.
Haideți să încercăm prin eforturi
mici să dobândim credința. Fără ea, degeaba vă luptaţi să deveniţi mai buni,
mai frumoşi, mai virtuoşi. În zadar sperați să scăpați de necazuri și
suferințe, dacă nu încercați să vă apropiați cu trupul și cu sufletul de ceea ce numim noi credință. Degeaba încercaţi să renunţaţi la păcate. Sufletele
voastre au nevoie în primul rând de Dumnezeu. Da, de Dumnezeu, căruia îi facem
atât de puţin loc în vieţile noastre. Să credem în Dumnezeu, şi toate se vor
schimba, toate vor fi binecuvântate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu