Din suflet pentru suflet

             Existența sufletului meu pe acest pămînt se datorează altor două suflete care m-au creat. De la început un pui de om, alinat non stop de vorbele calde ale celor mai buni părinți. Au trecut ani de atunci și tot om am rămas, doar că nu mai sunt pui. Departe cu trupul și aproape cu sufletul  de cei, pe care-i numesc eu, icoana sufletului meu.  Zi de zi și noapte de noapte mă tot gîndesc la ce-a fost odată, cît de bine  mă simțeam în compania lor. Asta e, timpul este ireversibil, acum mă consolează doar amintirile.

            Un suflet rătăcit printre străini, care încearcă să-și găsească un loc în această lume urîtă.  Deși, pare a fi impusă de situație și zgonită de timp, niciodată nu uită de faptul că cei care i-au modelat personalitatea sunt parte dint sufletului ei. O mie de gînduri îi neliniștește ființa.

Se întîmplă  deseori să fie tristă, să-i  plîngă sufletul de mila clipelor care trec  cu o viteză imensă. Vrea să oprească timpul în loc, nu pentru ea, ci pentru sufletele care au rămas acolo de unde a pornit. Îi este frică de anii ce trec,  pentru că îi vrea mereu tineri, îi vrea  eterni. Părinții sunt cei care îți simt trăirile de la distanță.  Întrebată, de ce? Spune că nu are un mtiv anume. După cum spunea Lucian Blaga: “Stările sufleteşti care par a nu avea nici un motiv, au motivele cele mai adânci”.

            Mă consider  datoare pentru propria viață. Cred eu că nici o viață nu-mi va ajunge, pentru a mă răsplăti cu cei, datorită cărora  exist. Datoare sunt față de mine și față de voi toți. Clădită cu valori și principii, încerc să mă înalț tot mai sus. Mai aproape de succes, de realizări, care vor deveni motive de fericire pentru ai mei creatori. A venit timpul meu să depun suflet acolo unde au depus și ei suflet cîndva. Din suflet pentru suflet, este genericul care stă la baza personalității mele. Trăiesc și niciodată nu uit de sufletele pereche. Împreună suntem un întreg , care știe să prețuiască viața.

            Bogăția îmi e familia, atîta tot. Banii, nu ajung niciodată. În pofida tuturor problemelor, mereu am știut să privesc în direcția celor care au nevoie de o mînă de ajutor. Alexandru Vlahuță spunea că “Bunătatea este o frumusețe pe care o percepi direct cu sufletul”. Deși, mulți n-o percep. Oamenii sunt divizați pe categorii. Cea mai mare categorie o constituie cei indiferenți. Anume, din acest motiv societate are de pierdut. Suntem o societate de monștri, care nu știe ce înseamnă afecțiune și solidaritate. Ne iubim propria personalitate și uităm de aproapele nostru.

            În pofida acestei realități dure, eu încerc să-mi păstrez poziția. Să iubesc și să-mi ajut aproapele. În tot ce fac depun suflet, pentru că la celălalt capăt cineva așteaptă cu brațele larg deschise această schimbare. Totuși, cel mai important  lucru în viață e să rămîi om, indiferent de situație. Nu uitați că un om educat, cult e valoarea supremă în orice stat.