cu alegerea nu-i de jucat

[toată viața alegem...]

După opt luni de muncă asiduă am decis să-mi iau concediu bine meritat. Nu am plecat în Grecia, Italia, Bulgaria, sau în alte țări îndepărtate, ci am venit la ai mei acasă. Aici bucatele sunt mai gustoase, vorbele mai dulci și zilele mai însorite.  Profit din plin de zilele cu mult soare care au mai rămas puține. Bronzul mult așteptat îmi acoperă cu pași mici dar siguri trupul. Totul e frumos și bine, dar iată nu mă pot împăca cu gândul că nu mai sunt studentă. Că la 1 septembrie am să mă duc la lucru, și nu la universitate, acolo unde mi-am petrecut trei ani de zile. E trist, dar fiecare început are și un sfârșit.
Și pentru că sunt deja fată mare care urmează să înființeze o familie, să nască copii și multe de genu.. a venit timpul să fac o alegere, dar corectă. De fapt, mi se pare cel mai complicat lucru să fac acest pas. Pur și simplu nu știu cum e mai bine.
Și dacă vorbim despre familie, evident că am nevoie de un bărbat. Niciodată nu mi-am ales partenerul după criteriul: bogat/sărac. Pentru mine "a fi bogat " nu înseamnă a fi frumos, deștept și drăgostos. Pentru mine contează ca EL să aspire la ceva mai mult decât are. Să fie înțelept, serios și iubitor.
Arunc o privire în jur și văd cum multe fete aleargă după băieți cu mașini și bani. Evident, nici eu nu-mi doresc să fiu săracă, să nu am cu ce să-mi cresc copii. Dar, nici n-aș alege să fiu păpușa unui bogătaș. Cert e că nu-mi place să depind de cineva. Asta am făcut din anul doi de facultate, am renunțat să mai iau bani de la părinți.
Totuși, chestia cu alegerea mi se pare foarte dificilă. Am decis să nu mă mărit până nu înțeleg ce ar trebui să aleg și de ce anume pe EL.