Misterele vieții..

Nu mie frică de moarte..
 Mi-e jale de sufletul meu care va cădea în prăpastia morții, de mânuțele mele care vor amurți pe veci, de ochișorii mei care vor rămâne închiși pentru totdeauna, de graiul meu care va muți ,și nu va putea rosti nici un cuvânt la adresa sufletelor care le iubesc, de urechiușele mele care v-or asurzi, și nu vor mai auzi  cuvintele trimise la adresa mea, de inima mea care va înceta să mai bată. Mie milă de mine,dar totuși nu mi-e frică de...
Însăși viața este un mister. Soarta mea deasemenea are o mulțime de mistere, care uneori mă dezechilibrează de la realitatea frumoasă, la una dură și insuportabilă.
Viața e asemeni unui acvariu în care plutesc obiecte neînsuflețite și suflete omenești. Totul se pierde în abis, totul se pierde fără de urmă. Haosul este la putere , totul devine confuz.  În acest acvariu se  urăsc sufletele între ele, toți se luptă pentru locuri de frunte, pentru bani, pentru prostie, și nimeni pentru dreptate, credință, și omenie. 

 E greu să pășești drept pe o linie curbă.