Trei vampiri stau la colțul mesei rotunde

Inspirație din jurul mesei.

Gînduri tipărite de(M. Rîțoi/V.Basoc/M.Manastîrlî)

E seara în care...
scrumbia zace fără suflare în sicriul alb
de formă rotundă.
În jurul mesei stau trei vampiri,
așteaptă și vorbesc despre lucruri ciudate
cu gura închisă și dinții tociți.
O seară obișnuită dar totuși specială.
Morții așteaptă cu gura deschisă
să înghită un cadavru cu gust sărat.
Se aud pașii muți,
ușa se deschide și nu putem intra
în camera imensă și neîncăpătoare,
care devine gazda celor 3 vampiri-prieteni.
Peștele întins în sicriu pare a fi hrana
celor care se mișcă în jurul mesei rotunde.
Cadavrul pare să aibă mulți copii
copii mici, care se aseamănă mai mult cu niște atomi
de culoare cenușie rămasă de la focul de peste drum.
După un "BUN VENIT" în camera X
întind mîna stîngă spre coada scrumbiei,
iar cu mîna dreaptă îmi fac semnul crucii.
Guust sărat și plăcut
atunci cînd ești înfometat.
Tăcere..Tăcere...
e o tăcere asurzitoare.
Toți stau cu mîinile întinse deasupra mesei
imense pe care domnește scrumbia moartă.
Golurile ce pătrund în noi
se spulberă-n tăcerea surdă.
Noi vom striga în van
ca veșnicia să ne-audă.
Glumești pe vechi în casă nouă
cu voci clinchititor de pline
și cu obsesii amorțite-n minte.
Stau morții trei la colțul mesei nevăzute
și rîd suspicios mîncînd deja cartofi.
Credeam că hrana-i va înveșnici,
dar au murit și astăzi s-au întors flămînzi fiind din nou.
Cu un cartof în gură stă scrumbia
și rumegă-n tăcere morții.
Sicriul pare că s-a dezgolit.
Pămîntul sec înghite viața lor.
Cad lacrimi,ceapa ce-a venit la ritual e tristă
și cu ulei m-am îmbătat.
Miroase-a spumă...
Miros de la butoiul fără vrană,
cavoul plin de lacrimi este gol,
imensitatea mesei e neîncăpătoare
și stăm cu tălpile-n cavou.
Dar dintr-o dată camera s-a luminat
cartoful cel mai mic a înviat
atomii din scrumbie au orbit,
iar morții rîd că totuși au murit.
Un gînd nebun în gol s-a  prăbușit,
iar tu amice încă n-ai venit.
Stau moarte trei, cu sufletu-nsetat
și spunem gînduri greu de rumegat.
Orînduiala veche a căzut
și totul s-a sfîrșit cum a-nceput.
Stau coji murdare lîngă oase de schelet
spunînd "adio" unui mic secret,
iar gura nu mai tace,
a muțit.
Un fluture îmi intră-n creier,
iar viața ei răsare prin stomac.