sâmbătă, 29 martie 2014

visul efemer



Înflorește-mi visul cu chipul tău frumos
și-mi izgonește plânsul și gândul nemilos.
Aleargă încet spre mine să nu tresar din somn
cuprinde-mă la piept și spune-mi să mai dorm.

Cu pieptul dezgolit și buzele uscate
îți simt a ta suflare și ochii dând din pleoape.
În depărtări extreme se ascunde al tău sărut,
și îngerii din jur îmi spun c-ai dispărut.

În ochi mi-apare negru și visele dispar,
dau perna la o parte, iar mai apoi tresar.
În jur e numai aer și eu într-al meu pat-
rămân a fi un suflet cu drum mai complicat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu