stau
singură în a mea casă.
privită
sunt de o icoană sfântă
rămasă
de la ai mei părinți.
se lasă noaptea peste sat
și
piatra amintirilor peste al meu suflet.
trist-
e puțin spus.
e strigător la cer.
nu
mă aude nimeni.
sunt
singur în al meu cuib.
lacrima
pe care am moștenit-o
îmi
e fidelă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu